Plictiseala

Ce pot sa zic...era si normal ca odata cu vacanta sa se simta ceva ciudat asa....pe langa libertate leneveala si pierdere de timp aiurea....ceva ca si o lipsa...lipsa de a face ceva pentru a trece timpul mai repede.Oricum ma bucura sa stiu ca vine Craciunul....este sarbatoarea mea preferata.Sa se adune toata familia sa radem sa glumim sa ii multumim lui Dumnezeu ca suntem toti acolo si suntem sanatori.Si revelionul...un nou an....evident ca toti asteapta cu nerabdare.Eu abia astept ziua de maine sa ies sa ma joc cu zapada.Da...ca un copil mic...ce conteaza...bucuriile mari se nasc din lucruri mici.Asa si eu vreau sa ma bucur de zapada ...de un film bun de iarna,de o cana de ciocolata calda in compania celor mai buni prieteni.Suna asa de frumos...numai ca acum stau si ma plictisesc.Film am vazut si nu a fost asa de bun....ma gandesc mai tarziu sa ma apuc sa citesc o carte...dar nu stiu tot simt ca lipseste ceva...si poate ca si stiu ce lipseste dar inca nu vreau sa recunosc sau nu mai vreau sa recunosc....ce conteaza....parca m-am obisnuit cu starea asta...grav e ca vreau sa ies din ea si nu mai pot.Poate maine....

Miercuri...

Zi de miercuri....de dimineata de cand a sunat ceasul si am vazut ca incep sa se strecoare raze slabe de lumina prin camera si mi-am dat seama ca trebuie sa ma ridic si sa ma pregatesc sa plec...m-a cuprins o oboseala de parca nu dormisem atatea ore ci alergasem pana la Bucuresti si inapoi.Totusi unde e constiinta e si putere si m-am ridicat repede inainte sa adorm fara sa imi dau seama.In 5 minunte am fost gata si cand m-am trezit bine eram in taxi mergeam spre scoala.Ce ma trezise era frigul.Se vede ca a venit iarna.Pielea inteapa la fiecare adiere de vant.
A fost o zi buna dar si rea.Am dat si teza la romana.M-am bucurat ca am stiut ce sa scriu.Ai asa o satisfactie cand vezi ca macar in atata ghinion ai putin noroc sa iti pice romantismul.Ciudata zi...am ramas apoi la cercul de literatura unde am discutat despre "Procesul" de Franz Kafka.Mie mi-a placut cartea si am reusit sa o citesc si sa imi starneasca putin cate putin curiozitatea.Am stat si am ascultat si parerile altora.Eu una eram de partea celor ce il considerau liber de orice cupla.Mi se pare ca si el a avut asa de mult ghinion de care nu era vinovat.Nu a spart nicio oglinda si nici nu a stat sub o scara dar destinul este destin si nimic nu poate sa te salveze de implinire.Sunt de acord ca el este doar o marioneta care are dezavantajul de a juca un joc prost si corup al caror reguli nu le cunoaste oricat s-ar strofoca.In final moare...caci asa ii este scris si mi se pare ca moare plin de demnitate cu ochii in sus caci acolo tintea si mereu avea sa fie mai sus de sistemul corupt si ametit.Desi asta intra in antiteza cu vorbele sale din final "Ca un caine" mie mi se pare ca e doar un element care propune la reflectie...la meditatie asupra vietii de care trebuie sa ne bucuram asa cum putem si sa nu lasam nimic sa ma umbreasca fericirea...sa luptam pana la capat sa nu ne lasam coplesiti de probleme si sa avem puterea sa nu fim caini injunghiati.
Am stat si am ascultat parerile altora.Toate mi s-au parut demne de admirat pentru simplul fapt ca erau sustinute cu argumente si ca plecau de la niste persoane care se vedea ca au inteles mesajul cartii.Un singur aspect m-a deranjat si mi s-a parut un factor de stres.Un baiat pe care nu il cunosc ce se afla in spate...a decis sa se faca si el cumva auzit si bagat in seama...cu o parere absolut "originala" (credea el) si anume ca aceasta carte este o prostie sau o idiotenie nu mai stiu exact ce a folosit sau daca nu cumva le-a folosit pe amandoua.Deci oare cum isi permite un personaj ce inca nu a trecut de gardurile liceului sa critice o opera pe care nu reuseste sa o inteleaga?Sa fie autorul de vina pentru carentele lui?Poate ca aceasta nu era pe placul lui sau nu a inteles-o asta insa nu inseamna ca este o idiotenie.Consider ca orice creatie este ceva ce merita admiratie pentru efort chiar daca nu ne place sau nu o intelegem.Deci asta a fost un factor de stres si am vrut sa ripostez dar m-am moderat...ce sens avea sa ma lupt cu parerea unui individ care vorbea tare si prost?Clar nu eram pe aceeasi unda caci pe mine ma durea in gat,nu puteam sa vb ca el.In sfarsit fiecare cu parerea lui dar nu mi se pare normal sa te trezesti in mijlocul (La figurat...ca la propriu era in spate am mentionat) unui grup de oameni ce se strofoaca acolo sa isi exprime ideile cat mai frumos si mai plastic si sa strigi in gura mare"Oamenilor ce cautati voi aici...ce studiati voi e o idiotenie cea mai proasta carte." Ce ziceti de asta?Nu merita el sa i se lipeasa aceasta carte de mana ca sa invete poate asa sa respecte si pe cei din jur si parerile lor dar si autorul care saracul de el poate a pierdut nopti zile luni...ore de concentrare ca sa faca si el acolo o idiotenie de carte pe cate ajunge omul de liceu si o critica asa cum vrea.
Si asta mi-a servit drept tema de gandire in drum spre casa.Evident ma duceam singura de la un capat in celalalt capat al orasului si aveam nevoie de ceva la care sa meditez.Si m-am gandit la asta...la respectul pe care il afisam in public pentru ceilalti si pentru eforturile lor.Am stat si m-am gandit daca si eu am actionat asa cum a facut el...nu mi-am adus aminte sau imi era rusine sa recunosc ca poate si eu am fost factor de stres pentru altii.Doamne cat de penibil ....sper sa fie adevarat ca nu imi mai amintesc si nu ca in realitate creierul meu nu vrea sa recunoasca.Doamne fereste!Macar baiatul asta m-a invatat ceva...sa respect mereu ceea ce reprezinta ceva pentru altii si ceea ce iubesc ei sau compun.Si sa respect si parerea lor si nu in ultimul rand sa ma respect pe mine ca parte din societate.Mdah...deci azi am meditat....Si a fost si ziua mamei mele...mamis...;;) mamix...trece timpul...deci am si petrecut...ce pot sa zic...inca nu s-a incheiat ziua cine stie ce mai visez sau ce ma mai apuc sa contemplez asta seara...e bine ca nu vad luna din pat insa am luna pe pereti si stelute pe tavan....:) d'aia sunt eu asa de visatoare...dorm mereu printre stele...ahhh...ce metafora...:X Hai ca a fost bine si azi....sa vad partea plina a paharului care e gol ....macar nu am start nicio oglinda...am vazut o pisica neagra dar e Leana care sta mereu pe la bloc si o ignor,o scara nu am mai vazut de mult...si umbrela in casa nu am mai deschis-o de ceva vreme....de la ultima ploaie....stau bine mah! =))

back tu you bro'

1. În ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi ?
Pot in fluturas?;;)

2. Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă ?
Familia si prietenii adevarati.

3. Ce apreciezi cel mai mult la o persoană ?
Sinceritatea,transparenta,firea puternica

4. Care-i culoarea preferată pentru haine ?
Negru,roz :)

5. Trei cuvinte care te definesc ca persoană...
hmmm....:) greuuu
orgolioasa-ambitioasa-lenesa:-"

6. O călătorie pe care ai vrea sa o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi ?
Clar Italia...:x

7. Citatul/zicala preferată...
Ce nu te omoara te face mai puternic!

8. Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci ?
Sa imi implinesc toate visele si sa pot sa ajut

9. Daca nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul ?
Sa il las pe bro sa ma ajute sa organizez revelionul :)) ....Sa imi fac o linie de imbracaminte,sa fac cursuri foto,sa invat sa calaresc :) si mai sunt :))))

10. Care e cea mai mare extravaganţă a ta ?
Orgoliul....PS:Doar suntem frati :))

Pe zi ce trece ma conving ca sunt o persoana norocoasa.Am o familie care ma iubeste si pe care o iubesc extrem de mult.Fara ele nu stiu ce as face.Le ador asa cum sunt...desi fiecare are momentele  sale.Sunt norocoasa ca am cui sa dau tot ce pot sa ofer.
Tot la capitolul noroc pot sa introduc si prietenii mei.Cateodata simt ca niciodata nu o sa ne indepartam ca mereu sa fim asa ca acum.Din partea mea o sa fac tot posibilul sa fie asa.O sa ador mereu sa vorbesc la telefon cu ei in timp ce se plictisesc pe drum...sa ma conving ca fiecare e original in felul sau si ca oricat de mult mi-ar placea sa le schimb unele feluri de gandire...in realitate ii ador pentru cum sunt si nu as putea sa ii vad altfel .Ii iubesc pentru ca stiu ca ma iubesc.
Si realizez acum in timp ce scriu lucrurile astea ca o sa le am mereu aici si cand o sa intru la facultate si cand o sa am primul salariu si cand o sa ii invit la botezul copilului meu si chiar si cand o sa ii cinstesc din prima pensie.Sunt sigura ca or sa fie acolo langa mine asa cum promit ca o sa fiu si eu langa ei.
Imi vine sa rad cand ma uit in urma si vad cat ne maturizam toti dar in esenta suntem tot noi...niste copii care au reusit sa lege cea mai frumoasa relatie:prietenia.
Vreau totusi sa mai enumar niste lucruri pe care vreau sa fiu sigura ca nu o sa le uit.Oricum singura scuza pe care as putea sa o folosesc in caz ca o sa uit astea este Alzheimer.
Deci promit ca o sa pastrez vie imaginea de la "Za Clan" si minunatele "cafele" din pauza mare realizate cu ajutorul termosului :)).Nu o sa uit nici spaima de pe fata celor care treceau in clasa a X-a pe holul nostru si eram toti in pozitie de tortura.
O sa imi fie dor sa incerc sa arat ce e bine in grupul muschetarilelor ...sa fiu cea care critica si mereu are ceva de comentat.Sa fiu cea rea pana realizez ca le iubesc pentru cum sunt si de aceea sunt cele 3 muschetarite pentru ca suntem atat de diferite dar ne iubim atat de mult.
O sa vreau mereu sa fiu langa cele mai vechi prietene alaturi de care mereu o sa ma simt bine ...indiferent de cat timp a trecut sau cat ne-am indepartat.O sa simt mereu ca o parte din ele e la mine...si o parte din mine la ele....pentru ca suntem si o sa fim mereu....spioanele.
Nu pot sa uit melodia de la Gossip Girl cand ma suna crizata mea sau salutul nostru total anormal si animal chiar.
Nu vreau sa crezi ca intentionat esti ultimul...dar crede-ma o sa imi fie dor sa manac viva la calorifer cu tine sau sa ma stramb in ore la tine.O sa iti fie greu sa uiti ca tu esti DEL...BABARDEL pentru ca nu o sa te las sa uiti.In final o sa fim mereu papadia comestibila si bomboana agricola.
Nu cred ca o sa pot sa uit vreodata cat de mult va iubesc pe toti .....asta a fost ora sentimentala ....sa nu va prind ca aduceti vorba vreodata de postarea asta...clar?;;) xoxo tina :X

Doamne cat de mult ma enerveaza controlul asta exagerat.Nu inteleg de ce parintii au impresia ca stiu mereu ce e mai bine pentru noi.Sa fim seriosi...e adevarat ca ne vor binele dar nu intotdeauna stiu ce e mai bine.Vremurile se schimba si ei ar trebui sa observe asta.Urasc persoanele care nu se acomodeaza cu "noul".,care nu sunt deschisi la schimbari si nu le recunosc.Sistemul se schimba mereu cu fiecare secunda care trece.
Eu una nu o sa pot in veci sa fac ceva obligata.Pentru ca daca il fac totusi fie din respect sau din oricare obligatie la care sunt supusa neconditionat,dispare placerea si atunci cand nu e placere nu sunt rezultate.Sau poate sunt rezultate dar nu cele dorite.
Prin urmare nu o sa fac nimic din ceea ce nu imi place.Inainte de a face orice o sa imi consult dorintele,parerile,convingerile si idealurile.
Asa am simtit nevoie sa spun asta cuiva....si avand in vedere ca nu e nimeni disponibil acum....ma folosesc de blogul meu.Oricum a devenit o parte indispensabila a existentei mele.Am pierdut atatea ore scriind aici incat mi-ar fi greu sa ma despart de el sau sa nu mai scriu.Deci se poate numi un "prieten" mai ciudat.
E oricum...m-am linistit si mi-am varsat furia de moment.Ce pot sa fac...seara plictisitoare si lenesa de duminica.Punct!

Titlul alb

........Nimic!Exact nimic...nu mai e nimic.Marul e acolo si arata mai bine ca nicidata.E pe masa...e acolo atat de aproape...dar pana la el trebuie sa ma ridic si trebuie sa il spal.M-am saturat sa spal mere...vreau unul curat si cel mai frumos.Ciudat este ca o sa ma gandesc mereu ca marul adevarat e acela pe care il spal eu si ma tenteaza sa ma intorc dupa el.Sa musc si sa vad ce se poate intampla...
Merele astea....:-<.......cred ca ma dau pe portocale....:-< O sa arunc marul si gata....Dar mereu o sa ma gandesc unde e si daca o sa apuce cineva sa il spele si sa se bucure de el....:((

Alta zi

Astazi am avut o zi neobisnuita.Nu a fost una ca oricare alta in care pierdeam timpul fara rost.Am incercat sa fac ceea ce imi place si ce uitasem de la o vreme.Am stat ore intregi si am citit o carte recomandata la cercul de literatura.La inceput am crezut ca tema nu o sa fie chiar una pe placul meu dar...surpriza....este destul de interesanta.E frumos sa ai timp sa faci ceea ce iti place.Am incarcat de pe internet cateva episoade noi din serialul meu preferat :x "Gossip girl".Si acum incep:urasc lumea care judeca fara sa stie despre ce e vorba sau care vede doar ce vrea din ceea ce celorlalti le place.Si nu vreau sa dau nume tot ce vreau sa spun este ca serialul pe langa faptul ca atrage multi tineri eu consider ca aduce in fata teme precum prietenia...dragostea..increderea in sine si multe lucruri pe care noi adolescentii trebuie sa le invatam.Eu una ma regasesc in el si de aceea il ador.Dupa cum se vede se poate combina literatura cu cinematografia :)
Alt lucru care ma deranjeaza sunt oamenii maturi.Nu neg am momente in care realizez ca m-am maturizat si mi-e dor sa mai fac lucruri copilaresti si de aceea nu ma opresc.Iubesc copilaria si nu o sa refuz sa fiu copil cand o sa am ocazia.Si cum ziceam urasc maturii care considera ca sunt mai buni si mai intaligenti doar pentru ca au cunoscut viata mai bine.Asta nu e motiv.Desigur nu o sa generalizez,cunosc oameni ajunsi la o varsta inaintate si pe care constat ca ii iubesc tot mai mult pe zi ce trece si de la care stiu ca mereu voi avea un sfat bun.
Urasc profesorii care pretind ca vor sa se apropie de elevi insa nu pierd ocazia de a ii umili insa pot sa spun ca sunt cativa profesori pentru care am un sentiment de afectiune si pe care stiu ca nu ii voi uita niciodata.Si ei sunt cei care isi iubesc meseria si arata doar din privire ca ne iubesc pe noi elevii si ne inteleg.Nu pierd ocazia de a se mandri cu noi si cu ceea ce reusesc sa ne invete.Pentru astfel de profesori nu pot decat sa am un mare respect si sa promit ca voi pastra nu in minte ci in suflet tot ce ma invata si sincer tot ce stiu de la ei am invatat din placerea de ai asculta.
Urasc prietenii falsi care incearca sa aduca ce s-a pierdut si ii iubesc pe cei care imi arata pe zi ce trece ca sunt tot mai aproape de mine.Se stiu cei care imi fac zilele mai dulci si alaturi de care as putea sa stau ore intregi cu o cafea in mana sau pe mess.Ii iubesc pentru ca mereu ma ridica atunci cand am nevoie si imi arata ca ma cunosc mai bine decat imi imaginam.Va iubesc si va promit ca niciodata nu voi inceta sa va numesc prieteni chiar daca anii or sa treaca.
Urasc oamenii falsi si ipocriti.Asta o sa o pun ultima nu pentru ca nu este importanta ci pentru ca am inceput sa realizez ca tot mai multe astfel de persoane apar in viata mea iar eu imi consumam inutil energia cu ele.Am renuntat.Nu mai acord importanta.Dupa cum am zis...poate se numeste maturizare poate se numeste nepasare dar stiu ca imi face bine.Nu mai pun suflet decat in ceea ce imi place iar pe ei ii urasc.Niciodata nu o sa pot sa arat ceva ce nu simt si sa aprob ceva care ma ingrozeste.Am avut parte de multe neplaceri cu astfel de persoane si tin sa le multumesc ca mi-au deschis ochii.Merit mai mult decat sa stau sa le aud vocea miorlaita si ganduri meschine sub un zambet dragut sau felicitari si apoi vorbe pe la spate.Am devenit imuna.
Sunt un om care iubeste si uraste anumite lucruri.Si lista nu o sa se termine aici...mai am multe de invatat...eu inca sper ca o sa reusesc sa dau delete la tot ce urasc pentru ca viata e prea frumoasa sa o pierd cu sentimente bizare precum ura.Inca sper....

Finalul...

A venit si momentul finalului.E necesar am multe de zis si putin timp.Asa era si Cora.Mai avea multe de facut insa nu mai avea timp.Murea pe zi ce trece insa nu spunea nimanui.Trecusera 20 de ani cu Wlad si inca nu simtea nimic.Avea totul si ii lipsea dragostea,cerea multe si oferea putin,era rea si bunatatea nu mai putea sa se lase asuprita de egoism si avaritie.Asa ca s-a decis.Urma sa moara fizic...procesul trebuia incheiat.Dar mai avea de terminat ce incepuse.Trebuia sa faca ce fac toti,sa se intoarca la origini.
Si-a luat caietul verde ascuns bine in cutia ei de bijuterii prinsa cu lacat la care nu avea acces nimeni,paltonul din cuier si a plecat grabita.In drumul ei a intrat in biroul lui Wlad.El era acolo ca de obicei langa semineu si studia o carte.S-a asezat langa el si l-a luat in brate pentru prima data mai calda si mai iubitoare ca niciodata,apoi s-a aplecat la urechea lui si i-a soptit:"Pe tine o sa te iubesc mereu!"El a ridicat privirea uimit iar privirile lor s-au intalnit.Ea avea lacrimi in ochi iar el bucurie.L-a sarutat apoi si i-a zis ca se va intoarce repede.
A plecat grabita la gara.A ajuns repede la ghiseu si a ramas cu privirea pierduta.
-Unde sa fie doamna?
-In trecut!
S-a trezit apoi si a zis destinatia.Intr-o ora a fost acolo.Orasul ei.A trecut pe langa banca unde statea ghemuita de frig si ploaie cand l-a intalnit pe Wlad.
A mers mai departe si a vazut casa unde locuia Chris.Erau toti in gradina.Era Chris cu sotia lui si cu fetita adorabila pe care o invata sa prinda porumbei.Ciudat dar a ras.Pentru cine a murit ea pe zi ce trece....a realizat...viata merge mai departe...nimeni nu merita mai mult decat propria persoana.Nimeni nu isi va face mai multe griji pentru tine si te va iubi mai mult decat tu insuti.A cazut o lacrima dar a sters-o usor si a plecat mai departe lasand in sfarsit in urma sa dragostea esuata.
A intrat pe straduta ei iubita mai emotionata ca niciodata.Tinea caietul verde strans in brate.
A desschis usa marcata "13" si cand a auzit scartaitul atat de drag s-a simtit acasa in sfarsit.
A mers repede si pierduta asa cum a mers prin vata si a ajuns in fata caminului.Era casa ei si nu plecase de acolo niciodata.S-a furisat cum facea in serile cand se intorcea de la intalnirea cu Chris.A ajuns in camera ei.Acolo s-a dus direct la patul ei si s-a intins amintindu-si tot ce facuse pana atunci cu viata ei.Cand a intors privirea a zarit acolo pe dulap: M&C
Atunci a zambit.Nimeni nu poate sa ii fure prietenia.Ea ramane in inima mereu asa cum raman literele unite pe vecie pe usa dulapului.S-a ridicat apoi brusc si a plecat spre "podul dragostei".
A urcat cateva trepte si a patrus in camera intunecata si totusi luminata de prezenta ei.Cate lucruri a trait acolo.Inainte de toate a aruncat o privire in jur si a simtit ca ala este universul ei.In sfarsit a ajuns unde trebuia...unde ii e locul.S-a asezat pe un scaun prafuit si a deschis caietul verde.A inceput sa scrie."Toata viata mea a fost un drum care nu se va termina decat atunci cand o sa decid eu.Eu sunt multumita.Am simtit iubirea mai vie ca niciodata,am iubit si stiu ca am fost iubita.Am simtit si singuratatea si am avut puterea sa trec peste.Am avut ocazia sa simt iubirea protectoare  a sotului meu si mi-am atins scopul de a avea tot ce imi doresc.Am avut o sora si o prietena pe care o sa o ador mereu.In final m-am intors de unde am plecat pentru ca am invatat ca viata trebuie traita din plin.Viata e un dar si cea mai mare binecuvantare.Multumesc tuturor celor care imi sunt alaturi si care au participat la piesa vietii mele.Va iubesc actorii mei dragi.Inchid ochii si ma gandesc la voi...o sa va vad si o sa va simt mereu."
Si-a scos bratara de la mana si a strans-o la piept lasand caietul sa cada si leganandu-se pe scaunul prafuit.A adormit.A adormit pentru totdeauna acolo in podul ei.Acolo o sa fie mereu Cora...acolo este viata ei si acolo o sa traiasca in veci.

Ochi de cristal...suflet de gheata!

Incerc sa imi amintesc cum era la inceput.Cum era ea la inceput.Blanda,sensibila...se pierde.Ce pacat ca se duce usor catre rautate un suflet bun.Dar asa se intampla mereu.Ea nu e vinovata.Ea e doar o victima.A incercat sa reuseasca intr-un mod cat mai normal si mai umil insa nu a reusit sa treaca de barierele meschinului si a sentimentului de ura.Se zice ca cel ce da ura,primeste tot ura.Aici e invers..cel ce primeste ura...va da ura.Asa si eroina mea.A fost alungata,umilita.A crezut in vorbe dulci si a avut incredere in oameni.Dar mai ales in el,de la el se astepta la protectie,la priviri blande si a fost lasata balta cand nu era cazul.Nu o sa insist pe imaginea dramatica.Am reprezentat-o destul de bine mai jos.Acum in ea nu mai e nimic dramatic.Poate doar ca sufletul e facut scrum,ca ploapele nu se deschid zambind ci se deschid usor,incet,lenes si atat de seducator,poate chiar vulgar.

Toti o priveau pe Cora ca pe o zeitate.E de inteles,e mult prea frumoasa.Saracul Wlad.A ajutat la zidirea unei egoiste.Cora nu ii acorda atentie lui Wlad dar nici nu il ura.Stia ca el o iubeste si stia ca poate sa profite.

Imi e mie greu sa cred ca  o persoana se poate schimba asa de mult.Dar asa e realitatea.Azi inocenta maine frivola si neiertatoare.Cora stia ca nu o sa ramana mult langa Wlad si asta o bucura.Ii placea sa vada ca cineva e dependent de ea,de frumusetea ei.

Wlad...el banuia insa se temea de momentul asta.Dar...de ce te temi nu scapi....

Vanzare-cumparare

Paris,Venetia,Roma,Viena,Madrid...si iar acasa.Luna de miere.Cine a plecat si cine a venit?A plecat tanara plina de vise si s-a intors o femeie ambitioasa,hotarata,dura si insensibila.Sa fie tot ea?A vandut tot...sperante,rasul,bucuria de a trai si iubirea inocenta din privire.Acum cumpara tot.Cum a fost cumparata la randul ei cumpara.

Ce e iubirea intr-un final?Doua vorbe spuse sub apus?O scrisoare scrisa intre lacrimi?Eroina crede ca iubirea este procesul prin care se depun intr-un cont sume generoase pentru haine,parfumuri,bijuterii,plimbari si iesiri in societate.Probabil ca am uitat sa mentionez ca acum era una din principalele personaje ale lumii mondene a capitalei.Toate tinerele visau sa aiba eleganta si finetea ei.Fetele incercau mereu sa ii imite machiajul,mersul,rasul feminin si arogant pana si felul in care punea intr-o miscare lenta,picior peste picior.

Buzele ei rosii aveau darul de a seduce toti barbatii insa ea nu acorda atentie nimanui nici macar lui Wlad.In schimb ochii ei negri scipeau ori de cate ori vedea un inel cu diamant ori piatra pretioasa.Iubea banii,iubea banii si mai ales...banii ei nu iubeau iubirea.

Printesa familiei

Toata lumea era bucuroasa de intrarea Corei in familie.Pana si Dora o iubea acum pe Cora in felul ei mai rece.Fata reusise sa patrunda in lumea lor si sa ii faca pe toti sa o placa.Simtea ca era in varful lumii.Poate ca asa si era.Wlad o iubea mai mult ca pe propria viata si o alinta mereu cu cadouri scumpe.Asta ii placea Corei.Nunta era stabilita deja si invitatiile erau trimise.Rochia era comandata la Paris iar bijuteriile erau dintre cele mai scumpe.Nu visa sarmana orfana niciodata la o asemenea nunta.Parca si pasarelele fusesera platite sa  ciripeasca la nunta ei.Banii fac multe ....

Pantoful alb peste care se lasa plina de eleganta dantela rochiei,diadema stralucitoare prinsa in buclele mari si negre ale parului,colierul de diamante care se mula perfect pe pielea ei cafenie,buchetul de trandafiri albi prins cu o panglica roz....toate perfecte ca pentru o adevarata printesa.Toate?A da si sufletul....Sufletul si el pierdut printre diamante,perle si parfumul puternic.Poate ca asta e inceputul sfarsitului.

Dragoste pe bani

Cora era acum in sanul unei familii.Ce am uitat sa mentionez pana acum si este destul de important in desfasurarea actiunii este ca in aceasta sarmana fata este ascunsa o parte egoista si avara.Posibil sa fie trasaturi de familie...nimeni niciodata nu stie.Ca sa evitam explicatii inutile o sa trec mai departe.Cum ziceam acest egoism se marea pe zi ce trecea si mai ales cum sa reziste o fata care nu a avut niciodata nimic in fata unei propuneri de a avea totul...in schimbul...dragostei doar.
Wlad i-a propus Corei sa se casatoreasca si sa aiba impreuna totul...bani...o familie fericita...cina de Duminica ...plecarile in strainatate....parfumuri din Paris...haine din Roma...si incercarea de iubire.
Cand a primit propunerea Cora era in gradina si admira niste trandafiri plantati chiar de ea.A stat cu spatele la Wlad care tremura de nerabdare sa afle raspunsul ei  cateva secunde timp in care se juca inocent cu un trandafir alb.Poate ca era cel mai frumos trandafir dar era plin de spini.Pana sa il culegi te raneai atat de mult ca iti pierea cheful sa il mai admiri si usor isi pierdea frumusetea.La asta se gandea si copila.La viata frumoasa la care o invita Wlad dar la drumul dureros care o astepta si se intreba daca o sa ajunga sa se mai bucure de ce va avea.
Decizia era grea dar miza era mare.Asa putea sa ajunga acolo sus,doar asta isi dorea nu?Raspunsul...?Era da si poate ca si nu.

Noua casa.

Cora era acum ajutorul doamnei Greta.O ajuta sa pregateasca micul dejun,pranzul si cina ,o ajuta la treburile casei si avea o camera a ei.

Domnul Walter o indragea asa de mult pe Cora.Ii placea inocenta ei,energia si puterea de a trece peste comentariile rautacioase ale doamnei Walter si peste cuvintele grele.Tot el ii aratase intreaga casa,curtea,gospodaria,a invatat-o sa calareasca si i-a aratat colectia sa de arme promitandu-i ca o va lua candva la vanatoare.Cora adusese veselia in casa.Toti o iubeau si o apreciau pentru harnicia ei si veselia pe care le-o insufla toturor.

Wlad era pe zi ce trecea mai indragostit de Cora.Fata stia de mult insa se prefacea ca nu si-a dat seama de nimic.Uneori se gandea ca Wlad putea sa fie solutia sa ajunga acolo unde si-a propus de mica si anume in lumea buna a orasului,o femeie puternica,plina de bani insa nu il iubea asa cum el merita.Toata ziua Wlad o cauta,ii aducea flori,o invita la plimbare si ii aducea bomboane de ciocolata.

Lady,asa cum ii zicea Cora doamnei Walter,spre amuzamentul tuturor,era singura care nu o privea cu ochi buni.De cand venise casa ei rasuna de cantece fericite iar Wlad era mai schimbat ca niciodata.Din tanarul inchis in el,posomarat ajunsese voios,mereu cu zambetul pe buze.Pana si ea simtea uneori ca prinde alt contur.Uneori servitorii o surprindeau ca zambea la boacanele Corei.Zambetul era ceva rar la Lady Dora.

Se pare ca in sfarsit Cora gasise o casa,o familie mare unde se simtea iubita si respectata.

Mosia

Masina mergea cu viteza iar sufletul ei statea in loc.El nu plecase din oras chiar daca erau pe drum de 3 ore.Nu simtea frica de nou.Ii era scarba de trecut.Ii era rusine fata de ea.Pentru ca si-a promis ca atunci cand o sa plece o sa fie alta.O sa aiba o viata fercita si o sa ii ajute pe toti ca ea...orfani.Si-a promis ca o sa aiba bani...multi banii ...asa multi cati avea Wlad.

Mosia era mare si frumoasa.Flori de toate culorile si mult lux.O femeie simpla si cu o expresie primitoare i-a intimpinat cu bucurie.Era doamna Greta,femeia ce avea grija de casa.

Cora dorea sa o vada pe mama lu Wlad asa ca acesta a condus-o in biblioteca.Cum a deschis usa si a intrat Cora a simtit ca o cuprinde un fior de teama.Pentru prima data simtea frica de ce se va intampla.Scaunul de piele mare s-a intors si o femeie frumoasa,exagerat de frumoasa a ridicat privirea catre ei.Palaria rosie se alpeca usor catre ochiii ei frumos conturati cu tus negru.Cand s-a ridicat printr-o miscare asa de eleganta incat Cora nu mai vazuse niciodata,rochia de matase a  alunecat usor pana in pamant.Doamna a intins mana prinsa intr-o manusa de catifea rosie catre Cora si i-a zis:"Eu sunt Doamna Walter.Dar prietenii fiului meu imi pot spune Dora."

Cora de pierduse cu totul.Asa de mult o admira.Era atat de placuta si totusi atata de rece in miscari si in vorbe.Parea de gheata si totusi ceva ii arata bunatatea.

"Eu ma numesc Cora.Sunt foarte incantata sa va cunosc."

Femeia a zambit ironic si a plecat dupa ce si-a imbratisat fiul si i-a urat bun venit acasa.

Si in gandul meu....si in gandul ei...ruleaza aceeasi intrebare:O sa gaseasca ea aici fercirea?

Revenire

Gata cu dramatismul....gata cu lacrimile si cu strigatele de ajutor.S-a terminat toata bunatatea,a fost incet, incet omorata.Ce sa mai iubeasca Cora?Tradarea?Umilinta?Singuratatea?De ce sa mai iubeasca ceea ce o face sa sufere?Avea doar nevoie de ajutor.Si norocul exista el sau nu a fost invocat si iata ca s-a aratat.Saraca,singura,parasita,trista...insa frumoasa....foarte frumoasa.Asa era Cora si niciun barbat ce trecea pe langa ea nu putea sa nu observe asta.Asa s-a intamplat si cu Wlad un tanar de 20 de ani ce se afla la studii in acel oras.

Poate sa para o intamplare de basm,dar cui ii pasa?El a vazut-o pe o banca,uda,tremurand si plangand si nu a putut sa nu o ajute.Ceea ce avea din plin Wlad era bunatate.Dupa ce au vorbit si Cora si-a deschis sufletul in fata lui aceasta a promis sa o ajute.A luat-o cu el in apartamentul in care locuia si s-a asigurat ca este in siguranta.I-a cumparat haine curate si i-a pus la dispozitie tot ce avea.Cora se simtea in siguranta insa tot singura.Depindea de un strain.

Senimente de tinere fete.Mandrie,orgoliu,refuzul de a accepta ceva de la el fara nimic in schimb.Atunci Wlad a gasit solutia pentru ca si ea sa se simta folositoare dar sa ii si accepte ajutorul.

El i-a propus sa o duca la mosia parintilor lui cu care se va intelege de minune si acolo sa  ii ajute cu ce va dori.Cora a fost tare bucuroasa.Asta era tot ce isi dorea.Sa plece din orasul blestemat in care a suferit atat de mult.Sa fie Wlad noul inger?

Desen interior

Si ce conteaza ce e in exterior atata timp cat interiorul te tradeaza la fiecare miscare.Sa fie Cora singurul caz?Inclin spre talerul negatiei.M-am gandit ca se merita sa descriu putin ce deseneaza inima ei.Ce poate sa simta un suflet parasit si nu doar o data?Probabil trebuia sa fie obisnuita,nu?Ei bine nu!Poti sa treci de 1000 de ori prin aceeasi situatie si de fiecare data o sa suferi la fel sau chiar mai mult.E ca si cum stii de la inceput ca o sa faci o greseala si nu te poti abtine.E ca si cum ai acel deja-vu si vrei sa te impotrivesti sa mai traiesti asta din nou dar nu poti.Cine poate sa judece increderea in iubire?Toti ne asezam temelia pe dragoste,toti speram la fericire indiferent daca asta inseamna un joc nou,o pereche de pantofi sau chiar persoana  care sa ne faca sa radem mai natural ca niciodata.Cum sa te impotrivesti cand stii cand gresesti si nu poti fizic sa te opresti?Cum sa te opui cand nici macar tu nu vrei sa renunti.Cum sa alungi ceea ce iti doresti din tot sufletul?

Ei bine asa simtea si ea...s-ar intoarce din drum sa lupe...sa il caute sa se incapataneze sa creada ca totul e o minciuna,ca el e cel pe care ea si l-a imaginat.E asa de urat cand iti construiesti propriul tau univers si adevar si deodata se duce tot.Si totul in jurul unei persoane.

Prima iubire...prima dezamagire.Si totusi vrei sa scapi,sa treci peste.Viata merge inainte...dar cu cine alaturi?Si oare merita viata sa o continui cand ea nu iti ofera toate conditiile?

Si uite asa multe pete negre peste care sunt aruncate culori vii si plina de farmec.Si parca iar se intuneca cu gri,negru!Sa fie un desen ratacit?Sa arate asa dragostea?Sa fie dragoste?

Nici ea nu avea curajul sa rosteasca.Nici sufletul ei nu stia ce deseneaza.

Sa fie oare vremea sa renunti la tot?Sa pui piciorul in prag si sa refuzi si mai asisti la frumosa ta poveste de iubire?Sa stai si sa joci un rol scund sau sa iti faci curaj sa participi la castingul pentru protagonista?Dar oare sa merite el sa fie protagonistul tau?

Si pana cand sa dureze totul?Toate au un final...si vine mai devreme sau mai tarziu...Dar de ce sa vina cand tot ce vrei e un happy end cu el...

Si ce e cel mai ciudat e ca nimeni nu o sa poata vreodata sa raspunda la intrebarile astea pentru ca ele nu au raspuns.

Curaj?Cand sa il ai?Cand trebuie sa te retragi pentru ca simti ca s-a ajuns prea departe.Cand iti vine sa plangi gandindu-te ca te-ai implicat prea mult?

Ambitie sa treci peste?Cand?Cand inima te roaga sa ramai si ratiunea te da afara?Cand il refuzi si tot ce vrei e sa strigi "DA"?

Toate sunt clipe frumoase cand e el acolo.Si totusi el strica tot desenul uneori...De cate ori sa schimbi foaia si sa o faci alba iar?Si totusi e asa frumos rozul peste negru.

Si totusi poate ca este o dscriere confuza si aparent fara legatura....dar....ce?dragostea e altfel?

Ca la inceput!

Cora a plecat suparata ...dar se simtea atat de ciudat.Pana acum aceea fusese casa ei de atatia ani,acolo a copilarit ...acolo a plans...acolo a ras.E adevarat ca in fiecare zi spera sa plece de acolo,sa uite trecutul asta dureros,dar nu se gandea ca despartirea asta o sa fie asa de dureroasa.
Nu mai conta acum nimic pentru ca oricum era singura cu o geanta in mana si fara idee spre ce loc se indreapta.S-a dus intr-un parc.Era inca lumina,dar pentru cat timp?Urma sa se faca noapte si ea unde o sa doarma?Ce urat sentiment ....singura pe lume doar cu vise si dorinte pe care nu era sigura ca o sa le indeplineasca vreodata.A simtit deodata ca o uda ceva pe mana.Incepuse ploaia.Trist ghinion!Ea statea cu privirea pierduta si cu geanta in brate.Era ca un pui ce s-a pierdut de cosca si sta acum sa il ude ploaie ..singur...trist...!Deja hainele ii erau ude pana la piele,parul i se lipise de fata si ii era din ce in ce mai frig.
S-a ridicat deodata hotarata fara sa clipeasca insa.Si-a luat geanta si a plecat in graba.Se indrepta catre casa lui Chris.A stat cateva minute in fata usii reflectand:"El sigur o sa ma ajute...o sa gaseasca el o solutie!"
Si-a facut curaj si a apasat pe sonerie.A raspuns mama sa.Cora se astepta ca aceasta sa se enerveze si sa fie oarecum mirata,insa nici gand de asa ceva.Femeia a raspuns mai calma ca niciodata,a intrebat-o cine este si pe cine cauta,prefacanu-se ca nu o cunoaste.
Cora se simtea mai ciudat ca niciodata.A raspuns insa ca vrea sa vorbeasca cu Chris si a inceput sa vorbeasca fara rasuflare.I-a spus femeii ca a fost data afara si ca nu are unde sa se duca.Aceasta nu parea deloc patrunsa de situatie.S-a uitat deodata la ea din cap pana in picioare si i-a raspuns cat a putut de rece:"Chris nu este.A plecat astazi de dimineata in strainatate la studii."
Cora nu a putut sa reactioneze pe moment.Se uita la femeia ce stea in usa asteptand sa plece si nu stia ce sa zica.Cum de a plecat Chris?Cum de parasit-o exact acum.El nu ar face asta.
Trist dar adevarat Cora!Asa sunt baietii.Pleaca exact atunci cand simti cel mai mult nevoia sa iti fie aproape,exact atunci cand esti sigura ca sunt cei mai sinceri...atunci mint cel mai bine si atunci cand crezi ca ai gasit printul fermacat este doar o simpla broasca raioasa.Nimic special.
Desigur ea nu avea acum timp sa se gandeasca la asta.El era ultima ei speranta.Era singurul de care se agata atunci cand credea ca viata are ceva bun si pentru ea.Acum avea ea nevoie de el,iar el nu era.
Femeia statea in usa si se uita la Cora care a cazut in genunchi cu mana la ochii si a bufnit in plans.Femeia a scos niste bani si i-a intins indiferenta catre fata.
Cora si-a ridicat privirea plina de ura,asa de multa ura incat nu stransese niciodata in suflet.S-a ridicat si a vrut sa plece.Femeia i-a zis:"Nu te prosti!Ce crezi ca o sa faci noaptea singura fara bani.I-ai si pleaca."
Cora s-a intors din drum si i-a luat.Oricat de mult o ura femeia avea dreptate.Inainte sa plece insa a aruncat o ultima privire casei si balconului unde statea ea cu Chris si priveau stelele.Parca ii si vedea umbra la geam.Oare sa fie el?S-a apropiat.Nu,nu era el!El o parasise,el era departe,el era doar un mincinos.
A plecat din nou singura ca la inceput.Avea inima plina de iubire si de ura in acelasi timp.Oare care sa domine?

18...pedeapsa?

Zilele treceau..era si normal,viata e prea importanta ca se stea in loc pentru doi copii la inceput de drum.Si cum ziceam asa au trecut zilele,lunile... Era deja 28 iulie.Vara,cald...foarte cald,ploaie rara si multa lume in vacanta.Cora era suparata si singura iar.Lucrurile nu mai mergeau asa de bine cu Chris.Totul incepuse in urma cu 2 saptamani la el acasa atunci cand mama sa i-a surprins pe balcon seara uitandu-se la stele amintindu-si de noaptea de la mare.Ea a vrut sa se prezinte cu ideea de a face primul pas si eu el totodata o buna impresie.Dar totul a iesit pe dos.Chris i-a facut semn sa taca iar ea a ramas cu ochii atintiti in podea la pantofii femeii.A urmat scuza salvatoare si umilinta Corei.Se presupune ca ea era o colega de clasa cu care venise sa fac un proiect la geografie si care tocmai pleca.Deloc placut pentru Cora.Stia ca parintii lui nu sunt de acord dar spera ca macar el,Chris,sa aiba curajul sa o apere,a lupte pentru ea.Dar...

Acum nu mai era asa de sigura.El o tot evita si nu mai arata asa de mult ca o iubeste.Totul atarna asa in aer de un fir de ata care statea sa se rupa.Si a venit si foarfeca!

Si cum ziceam la inceput ...urma sa vina ultima lovitura.Sau?Poate nu!Oricum...28 iulie...ziua Corei.Si nu orice zi, majoratul.Ziua in care se zice ca ai trecut perioada cand erai un adolescentfara giji,la maturitate,responsabilitate.Greu de crezut ca o zi poate sa schimbe o fire.Dar ar fi fost bine sa fie numai o problema de conceptii.Acum era ceva mai grav.Legea spunea clar ca odata atinsa varsta de 18 ani (mai sus mentionat responsabilitate) tinerii mai nou deveniti adulti trebuiau sa paraseasca "minunatul" camin pentru a porni singuri in fabuloasa aventura a vietii.Evident ca era spus ironic.Cum ar putea sa fe Cora pregatita sa plece?Unde sa se duca?Dar pe cine sa intereseze?

Asta se intreba si ea,pe cine sa anunte,cui sa ceara ajutorul,si cine sa o asculte?Ea nu are pe nimeni.Are doar un caiet  verde,o bratara si o poza cu ceva ce candva o facea fercita.

Sa revenim putin la detaliile cadrului principal.Era ea,jos pe scari in brate cu caietul,in stangaavea o valiza,nici prea mare ,nici prea mica unde era toata viata ei de pana atunci.Toti treceau pe langa ea,parca nu o vedeau.A venit si doamna Sava intr-un final cu o foaie cu mult scris.Aia era un fel de bilet de plecare.I-a oferit zambind pentru prima data foaia si i-a zis"Mult Noroc!"Ce era ciudat,Cora nu varsase o lacrima.De aceea a fost capabila sa ii ofere un raspuns plin de ironie:"Ca asta de pana acum nu?"Cata dreptate avea.Care noroc?Unde?Ce viata se cladeste pe noroc?Dar sa nu ma grabesc...poate mai tarziu protagonista poate chiar o sa aiba...nimic nu e imposibil nu?Dar revenind la scena dramatica ...nu mai ramane decat finalul dureros.Cora a tarat valiza pana la poarta.S-a uitat ptr ultima data inapoi plina de ura.In gandul ei rula un singur gand "Ce bine ca plec din Iadul asta!"

Ceea ce este important si special este lasat la urma este ca inainte de a pleca,cele 2 prietene au decis ca se vor intalni peste 2 luni cand Maya urma sa fie "alungata de bunavoie".Macar asta o alina...dar...se va intampla?Poate ca da...sau...nu stiu nici eu.

Back home...back to love

Chiar daca erau din nou acasa...nu puteau uita clipele petrecute la mare.Era locul lor acum,parca ramasesera acolo o parte din ei pentru totdeauna.Si chiar asa era.Locul era magic si nu putea fi uitat asa de usor.Pacat ca au trebuit sa se intoarca asa de repede.
Cora nu a uitat insa sa faca poze ...a pastrat numai una .Una in care erau ei noi si in spate marea si soarele ce apunea.Cea mai reusita poza.A lipit-o pe prima pagina a caietului verde astfel incat de fiecare data cand il deschidea sa isi aduca aminte de momentele minunate.
De acum nimic nu ii mai putea desparti...niciodata.El nu o va lasa sa plece iar ea nu se va lasa parasita.Dupa noaptea de iubire petrecuta la mare cei doi se apropiasera mai mult.Era si normal.Ea ii daduse lui tot ce avea o fata de pretuit mai mult.Fusese primul baiat.El o admira si o iubea acum si mai mult.
Nimic nu era mai frumos decat iubirea dintre ei.De cate ori se vedeau simteau ca le alearga mii de fluturi prin stomac.De cate ori clipeau simteau ca le apare in fata chipul iubit.La fiecare sarut se pierdea tot imprejurul.
Ce puteau ei sa ceara de la viata?Nu era oare totul perfect?Dar pana cand sa dureze?El avea deja 18 ani.Avusese o petrecere frumoasa.Parintii lui ii dadeau tot ce isi dorea,doar ca el o dorea pe Cora iar parintii lui nu o acceptau.Si tocmai pentru ca el o iubea asa de mult nu ii zisese niciodata de refuzul parintilor lui de a o cunoaste.Cumva ea presimtea asta si niciodata nu pornea o discutie pe tema asta.Ii era greu.Stia ca or sa aiba probleme odata si odata numai ca nu vroia sa patrunda in lumea ei de basm asa o vraja malefica.Ii placea cum era totul acum.Dar trebuia sa infrunte candva si greutati...oare sa fie ea pregatita?

Rasarit cu soare de iubire

"Considera-te bolnava weekendul acesta!O sa te rapesc.Nu spune ca nu.Gasesti tu o cale sa te faci nevazuta si nedescoperita.Am incredere in tine.La 8 la locul nostru."
Cam asta scria pe o bucata de hartie infipta in usa Corei.Si cred ca asta se numeste bilet de dragoste.Ce romantic putea sa fie Chris cateodata si mai ales de cand o cunoscuse pe Cora.
Fata a luat biletul repede inainte ca doamna Sava sa il vada si dupa ce l-a citit si l-a recitit de 10 ori l-a pus cu grija in caietul verde.Are sa stea mult timp acolo.
Si oare cine sa o ajute pe ea sa fuga?Nimeni alta decat Maya,prietena si complicea ei.Planul era unul inteligent.Nu putea sa fie altfel caci au pus la punct toate detaliile.Totul era gata.
Doamna Sava urma sa fie pacalita mai bine ca niciodata.Si iata si planul:Maya urma sa fie 2 in 1 pentru o zi.Infasurata in bandaje si prosoape ea se va da drept Cora care va  avea alta criza de febra.Fetele stiau ca doamna Sava nu se arata preocupata niciodata de sanatatea lor si ca era alergica la orice boala a lor.Maya a ajutat-o pe Cora sa se strecoare pe scari si i-a atras atentia "vrajitoarei" pentru ca mica indragostita sa se poata  furisa.
Totul a iesit perfect.A alergat pana la locul unde se intalneau ei mereu si cand a ajuns acolo a vazut ca o astepta Chris cu o geanta mare in mana.La inceput nu a bagat de seama dat cu cat se apropia se ingrijora.
Nu era nimic de ingrijorare,era doar de bucurie.Chris avea sa ii faca Corei cea mai mare surpriza,singura de pana atunci.A rugat-o sa aiba incredere in el si sa il urmeze fara sa intrebe unde vor merge caci nu are nicio explicatie pregatita.
Cora desi plina de teama,s-a lasat dusa de Chris pana la gara si de acolo s-au urcat in primul tren.Calatoarea pentru prima data cu trenul.A deschis geamul si statea cu capul iesit afara simtind racoarea vantului.Nimic nu o mai interesa.Asa cum a promis fata nu a intrebat nimic.Astepta doar sa vada unde vor ajunge.
Dupa 2 ore au ajuns intr-un oras mare si plini de lumini.Era seara si simtea un vant ciudat ce ii mangaia fata.Au mers de mana pe o strada mai retrasa si la un moment dat a simtit ca ochii ii sunt acoperiti.A auzit vocea lui Chris care ii zicea ca totul o sa fie bine ca au ajuns.
S-a lasat condusa de el.A intrat intr-un pamant ciudat,moale,ce semana o gadila in talpa.Auzea apa ce cadea de undeva.Era nerabdatoare.Inima ei batea din ce in ca mai tare.
A simtit ca deja ochii ii sunt dezgoliti dar continua sa ii tine inchisi.Ii era teama.Daca nu o sa fie asa cum si-a imaginat?Daca nu e ce crede ea?Cat de frumos oare sa fie?
Curaj,Cora!Urmeaza sa vezi peisajul tau preferat.
A deschis ochii.A vazut cerul ce se intalnea undeva departe cu apa.Dar cata apa!Si cat cer!
-Uite,Cora.Aceasta este marea!
Cora nu zicea nimic.Statea nemiscata si privea.Nu se satura sa priveasca totul.Era asa de frumos.Pe mare se vedeau niste lumini colorate si de fiecare data cand simtea o racoase se auzea zgomotul apei.S-a apropiat.
A incercat sa prinda cu mana apa si sa se joace.Dar o lovea un val si alt val si tot asa.Se amuza ingrozitor.Chris o privea cu atata dragoste.Avea 17 ani si jumatate si inca nu vazuse marea.Era prima data.
Chris s-a apropiat de ea incet.In ochii ei atat de frumosi se regasea toata marea.S-a pierdut si el.
Erau amandoi acolo si totusi departe.
S-au asezat pe nisip tinandu-se de mana si au privit stelele.Ce multe erau.
De asta ii era frica Corei.Dintotdeauna visa sa ajunga la mare.Sa stea acolo si sa se sature de privit.Sa simta briza si sa cuprinda intreg cerul cu privirea.
Acum era acolo!Si era si el cu ea.Ce putea sa isi mai doreasca.Simtea ca momentul asta o sa ramana mereu pentru ea.Ca o sa inchida mereu ochii si de fiecare data o sa fie acolo.
Chris a plecat sa faca un foc mare.Ea a ramas acolo meditand la ceea ce i se intampla si vedea ca toata fericirea ei se invarte in jurul singuriei persoane care a facut-o sa zambeasca si sa descopere fericirea.Se uita la el si simtea ca il iubeste asa de mult incat pana si marea si cerul erau mici si vroia sa ii zica si nu putea.Incerca degeaba.Iubirea nu se spune nu se rosteste.Doar se simte.Si ea o simtea acum mai mult ca nicioadata.
S-a apropiat de Chris.Fusta alba si camasa de aceeasi culoare se ridicau in puterea vantului si parea un inger abia coborat.Baiatul a ramas fara cuvinte.In lumina focului ochii ei sclipeau mai frumos ca niciodata si erau atat de adanci si de nepatruns.Mainile ii erau pline de nisip iar inima de dragoste.Manaca stanga era cazuta pe jumatate iar pielea ei cafenie si fina se lasa alintata de caldura focului.
El era in fata ei iar ea era in fata lui.Era un foc intre ei.Sa se stinga el vreodata?
S-au apropiat unul de celalat si s-au strans in brate prinsi de cadrul feeric .Buzele lor s-au intalnit.El era rece ea era calda insa ea tremura il bratele lui.
Se iubeau mai aprins ca niciodata.Acum era doar ei doi si soarele se rasarea timid din  mare.Se inalta ai mandru ca niciodata.Se ridica pentru ei doi.Tinandu-se in brate stateau si priveau.Dar orice rasarit are si un apus nu?Sa stie ei asta acum?

Continuare...

Cora se simtea perfect alaturi de el.Erau mereu impreuna iar el devenise confidentul ei,juranlul ei nescris.Poate ca uneori simtea ce el este mult prea bun pentru ea dar cand privea bratara ce o avea la mana isi dadea seama ca niciodata nu a avut noroc si ca de cand isi stia numele nu traise o clipa de fericire.Acum era implinita.
Caminul nu mai era asa de sinistru si parca nici doamna Sava nu mai era chiar o vrajitoare.
In drum spre casa acum nu mai plangea,din contra,radea si tinandu-l de mana pe Chris innumarau impreuna frunzele ce cadeau la fiecare suflare de vant.
Totul era perfect!Uneori ea credea ca viseaza si in naivitatea ei se ciupea de mana sa verifice adevarul.Pe ea o durea insa pe Chris il amuza teribil.Si el o iubea atat si atat de mult!
Ii placea totul la ea:rasul,privirea ei cand vroia ceva,pozitia sobra din timpul orelor,expresia ei trista atunci cand nu stia raspunsul corect si chiar si suvita de par ce o deranja cand scria.
Erau facuti unul pentru celalt.Ea visa iar el era printul.
Ca intr-o lume unde nimic nu se intampla gresit,unde sunt decat ei doi pe un fond roz,unde raul nu primeste rol si nu are niciun act de jucat,asa se simteau eu doi.
Protagonistii unei povesti de dragoste ce ramanea acolo.
Acolo in sala de clasa,acolo in fata portii 13,acolo pe scarile caminului,acolo in podul prafuit,acolo in sufletul ei si al lui.
Ei doi si o lume mare.Doi copii si o iubire.Inceput de basm?

Inapoi la destinatar

Soarele iesea si se ascundea iar dupa nori.Cora imprastiase toate hainele pe pat.Dulapul era gol iar bratele ei erau pline de haine.Nimic nu i se parea frumos.Ceva foarte ciudat.Ea mereu gasea combinatia potrvita.Acum insa avea emotii si vroia sa arate foarte bine.Maya radea de ea insa ei nu ii pasa.Era nervoasa si incruntata.In sfarsit a gasit ceva frumos!Arata mai bine ca niciodata.Dar oare sa fie hainele de vina?Eu as zice ca frumusetea aceea venea din interior.Sufletul ei zambea si era plin de bucurie.Asta o facea asa de deosebita.
A vrut sa iasa in graba dar s-a oprit.A intors capul incet catre caietul verde.Era timpul!Avea 17 ani si se simtea acum destul de matura incat sa poarte cu ea amintirea mamei ei.A dechis caietul si a luat bratara.Asa de bine ii statea pe mana.
A plecat apoi in graba.Aproape ca fugea.Fiecare pas marca 3 baiati de inima.Nici nu mai vedea drumul.A ajuns in cap de strada si l-a vazut pe el.Statea sprijinit de gard cu o privire trista.Cand a vazut-o asa de fericita si-a dat seama ca raspunsul ei era cel care avea sa il faca cel mai norocos.
Ea a alergat spre el razand iar el a deschis bratele din instinct.Cora a sarit in bratele lui iar el a apucat sa se invarteasca cu ea de 3 ori privind-o adanc in ochi si simtind ca toata lumea se rezuma acum doar la ea,la Cora!A fost primul lor sarut.Cora a adus cu ea floarea pe care o primise de la el si pe care a pastrat-o intr-o carte de atunci.A vrut ca ea sa se intoarca de unde a plecat,adica la el,si vroia ca floarea sa ii aduca lui Chris mereu aminte de ea.
Ea l-a luat de mana si l-a strans mai puternic ca niciodata.Ce mult il iubea.Si ce mult simtea ca era iubita!

Au plecat amandoi spre scoala tinandu-se de mana.Nu le mai era frica.Au intrat in scoala mai mandrii ca niciodata.Toti se uitau la ei ciudat si susoteau cate ceva dar ei nu mai vedeau si nu mai auzeau nimic.Pentru moment aveau impresia ca totul e perfect si asa o sa ramana.Dar...nimic nu e perfect!

M&C

Cora a stat toata ziua in pod si a plans.Nimic ciudat la ea.Se obisnuise cu suferinta.Dar acum era ceva nou.Era ceva in el,era ceva la Chris care o facea sa uite de lacrimi.
A stat cu ochii pe geam si a vazut cand Maya a intrat pe poarta cu mersul ei strengaresc.A coborat scarile in graba si a iesit in intampinarea ei.
-Maya,hai repede!Urca,hai...trebuie sa vorbim!
-Cora,ce s-a intamplat?
-O sa iti explic cand ajungem in camera,hai grabeste-te!

Cand au ajuns in camera,Cora a incuiat usa si a aruncat cheia pe masa.
-Cora ai innebunit?Doamna Sava o sa ne pedepseasca iar!Nu avem voie sa incuiem usile!Deschide imediat!

Cora nu o auzea.Statea cu ochii plecati si se gandea cum sa ii zica...sau sa ii zica?

-Tu crezi ca eu am voie sa iubesc?
-Cora ce e cu intrebarea asta?Nu e vorba de Chris nu?Spune-mi ca nu!
-De ce nu si el?De ce nu?
-Pentru ca el nu e ca noi.Cora!O sa suferi si mai mult!
-Si?Am suferit de cand ma stiu.Pentru cateva clipe de fericire sunt dispusa sa sufar toata viata.
-Treaba ta.Eu sunt alaturi de tine mereu.Te iubesc si vreau sa faci asa cum simti.Dar,te-ai ganditit la ce o sa zica familia lui?
-Nu trebuie sa afle nimeni.Iubirea e facuta sa fie simtita in 2 nu sa fie spusa tuturor.

Maya a inceput sa rada.S-au luat in brate si au inceput sa planga amandoua.Poate ca nu avea mama niciuna si nici tata dar sora...aveau amandoua.Ele stiau ca atata timp cat sunt impreuna totul o sa fie mai usor. S-au dus si au scos un cui de la dulap si eu zgariat pe marginea patului:M&C.Asa aveau sa fie pentru totdeauna!

Cora nu a putut sa doarma toata noaptea gandindu-se la el si pentru prima data era fericita cu toata fiinta.Maine avea sa fie o zi frumoasa.Luna era plina si mai clara ca niciodata.Sa fie oare un semn?

De la carte la sarut

Dupa ziua de 1 martie,el mereu se aseza la masa ei iar ea mereu ii imprumuta un pix!Asa s-a legat o legatura intre ei.Plecau impreuna si veneau tot impreuna.Ea niciodata nu se lasa condusa pana in fata portii.Simtea ca locul ei nu este acolo.Nu vroia ca el sa vada unde sta desi el stia.Nu vroia ca in visul ei de acum sa apara "castelul batuit".Ca un adevarat domn in devenire nici el nu insista.Cat avea sa mai dureze?Asta se intreba doar ea.El se simtea asa de bine incat visa la eternitate,ea insa era realista stia ca totul o sa se termine candva si astepta sa se trezeasca.
Dar...se pare ca inca nu era timpul pentru trezit.


Totul se anunta ca o zi obisnuita dar nu era nici pe departe.El a deschis ochii hotarat sa ii marturiseasca tot si sa se arunce in prapastia adanca dar placuta.Cora a inchis poarta si a plecat in graba caci deja intarziase.Mergea cu pasi grabiti catre locul unde Chris o astepta.
Chris se plimba dintr-o parte in alta agitat si uitandu-se din 2 in 2 sec catre strada de unde ea urma sa apara.Asteptare...nimic...alta privire...tot nimic.Deja asteptarea devenea chin si fiecare secunda ce trecea parca era o eternitate.Dar iat-o!El a ramas nemiscat cu ochii la ea.Ea venea senina si zambind ca in fiecare dimineata.Uniforma ii statea parca mai bine ca in oricare alta zi iar buclele,ravasite de vant erau prinse cu o bentita rosie care o facea sa para mai angelica decat Chris a vazut-o pana acum.
Si asa au fugit secundele si momentul a venit.Dar...Chris inca mai astepta...Ce?Sa isi faca odata si odata curaj.A tras aer in piept si a rostit clar:
-Cora,astazi nu mergem la scoala!
-Ai innebunit?Eu nu imi permit sa lipsesc.Si...?Ce e cu tine?S-a intamplat ceva?
-Da...m-am saturat sa ma ascund iar tu sa te prefaci ca nu se intampla nimic.Trebuie sa acceptam ,sa nu ne mai simtit vinovati si sa asteptam mereu sa se termine.Nu vreau,Cora,nu vreau sa se termine niciodata!
Ea il vedea pentru prima oara plangand.Trebuia sa fie ceva adevarat.Posibil ca el sa o iubeasca?De ce nu?Sau de ce da?Asta gandea ea.
-Poate ca e mai bine sa nu ne ducem astazi la scoala.Vino stiu eu un loc unde putem sa vorbim in liniste.
L-a luat de mana si pentru prima data a pasit cu el pe poarta.Da!Au intrat impreuna de mana in caminul suferintei ei.Au urcat scarile pe ascuns pana au ajuns intr-un pod prafuit si plin de vechituri.
-Nu stiu de ce faci tu asta...dar ...eu...Eu te iubesc Cora!Te iubesc asa cum nu am mai iubit pe nimeni.
-Uite.Chris!Asta e viata mea,asta e casa mea.Acum ma mai iubeste?Asa sunt si eu prafuita,uitata!Asta e universul meu,asta e ce ma asteapta.
-Nu imi pasa!Eu te iubesc si atat!Nu ai zis ca vrei sa iesi din lumea asta?Ca vrei sa te ajuti?Eu o sa fiu langa tine.Lasa-ma sa te ajut!

Grea decizie avea de luat Cora!De asta se temea de cand a primit floarea.Ce ar putea sa faca?Sa ii spuna ca si ea il iubeste mai mult decat orice sau sa il alunge?El avea dreptate.Ea avea sa iasa din lumea asta cu orice pret.Dar pana atunci?Cum ar putea sa se ridice la nivelul lui?
Totul era asa de confuz.
-Pleaca,Chris!O sa vorbim maine la scoala.Acum lasa-ma!Iesi pe aici si pleaca fara sa te vada doamna Sava!Hai repede!

Ce bun ar fi fost sfatul unei mame.Dar unde sa o caute?Unde sa o gaseasca?Nu era nimeni cu ea!Era doar o copila ce plangea intre atatea si atatea vechituri pline de praf!

Caietul verde

Dimineata Cora era prima care se trezea , incepea sa iti pregateasca cartile si geanta pentru scoala si pleca inainte ca cineva sa se trezeasca.Ura viata pe care o ducea.Oare nu merita ceva mai bun?Asta se intrebau toate ce se aflau la poarta 13 insa ea se simtea diferita.Si era!Era frumoasa ,cu trasaturi fine.buze groase,de un roz deschis,si cu gene mari ,intoarse si ceea ce era de invidiat la ea era ca stia sa faca din o haina urata ceva ce toti ar fi cumparat.Avea simtul modei.Posibil sa fie mostenire de la mama sa.Aflase de ea in urma cu 5 ani ca statea in oras si ca era o doamna cu multa influenta in lumea celor bogati.Asta o facea sa isi urasca si mai mult stilul de viata.Restul copiilor erau abandonati pentru ca parintii fie erau morti fie erau saraci,insa ea...putea sa fie crescuta de o familie adevarata cu situatie buna si...a ajuns doar inca un numar intr-un camin de copii abandonati.
Toate astea o faceau sa isi doreasca din ce in ce mai mult sa iasa din aceea atmosfera si sa isi faca singura o viata de succes.Asta visa in fiecare seara.Singurii ei prieteni carora li se destanuia erau Maya si caietul verde primit dar de la aceasta.Caietul tinea ascuns fiecare gand fiecare lacrima stranse timp de 15 ani.Acolo avea poze,scrisori catre mama sa pe care nu le trimisese niciodata.Singurul lucru pe care il mai avea de la ea era o bratara mica,subtire de argint de care erau prinse 4 litere:C O R A.Niciodata nu purtase aceea bratara.Dar o pastra ca pe ceva sfant.Era si bratara in caietul verde pe care il avea mereu la ea si pe care nu il lasa din mana niciodata.
Dar toate astea erau lucruri ascunse.Ea nu era o fire comunicativa.La scoala toti ii stiau povestea si o priveau cu mila,dar ea nu vroia asta.Ea stie ca se duce la scoala pentru ca vrea sa reuseacsa prin propriile forte si restul era nimic.Dar de cateva luni i se intamplase ceva ciudat.Sa aiba oare legatura cu noul elev?Poate.Sau...?Nici ea nu stia.Dar ramanea cateodata minute in sir uitandu-se la el.Dar putea ea sa spere la ceva mai mult?Ea era o orfana si el era fiul npului primar.Ca toate fetele ce nu isi permit sa viseze isi afunda capul in carti si in caietul verde de fiecare data cand el trecea incercand sa ii evite privirea.
Poate ca ea nu observa dar si el o vazuse de mult si i se parea cea mai frumoasa dintre fete.Si nu numai lui.Toti o vedeau asa.Si pe buna dreptate.Dar nimeni nu avea curajul sa se apropie de ea pentru ca era in sine viziunea ghinionului si a nesansei deci...nu se ridica la nivelul celor ce erau acolo.In fine...el insa o vedea altfel,curajoasa,serioasa,misterioasa dar frumoasa,foarte frumoasa.
Asta se intampla de 6 luni...asa au mai trecut alte 6...si intr-o zi de primavara pe 1 martie chiar caietul verde ascunde "Astazi am primit o floare...eu...m-am bucurat...si era de la el!Am simtit ca sangele incepe sa alerge prin vene si ca sufletul o sa imi iasa din camasa uniformei."
Da...Cora primise o floare de la Chris.In sfarsit tanarul isi facuse curaj sa se aseze la masa ei de studiu din biblioteca si ea in cele din urma a lasat cartea jos si asa li s-au intalnit privirile.
Ea i-a multumit si a zambit mai frumos ca niciodata iar el dupa ce a tusit formal a atins-o cu buzlele pe obraz lasand-o cu ochii atintiti asupra lui.Totul s-a intamplat repede.
Oare isi permite el sa iubeasca o fata orfana si aparent fara alt viitor stralucit decat cel din vise?Iar ea va putea sa isi ridice in sfarsit privirea si sa il lase pe el sa patrunda il lumea ei ca o raza de soare ce e asteptata dintotdeauna?

Monolog sau...dialog cu corectitudinea

Tu care esti atat de relativa...mereu acolo cand e nevoie de tine!Stai linistita ca eram ironica.Si totusi mi-ar placea sa fii de partea mea atunci cand am nevoie si cand consider ca asa este dat sa fie.Pacat! Ce sens are sa sprijinim si sa incurajam corectitudinea intr-o maniera falsa si ipocrita?De ce sa ne complicam sa fim corecti o viata intreaga cand nimeni nu e cu noi?Sa folosim "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte"?Si cei care spun nu oare exact asa gandesc?Nu cred.E cazul sa realizam ca viata nu e corecta nici atunci cand respiram.Poate e undeva in lume altul care respira de 2 ori mai mult aer si altul sta si respira cate putin ca sa aiba si altii?Si care e ala smecher?Normal ca ala care a luat aerul toturor.El serveste acum de exemplu...Refuz sa te am ca exemplu!Eu am peronalitatea mea si stiu cat ma tine mintea si sufletul.Si rabdarea e clar ca s-a sfarsit.De acum...imi iei...iti iau...imi dai...ramai fara!Asta am invatat de la cei care impart dreptatea.Nu te chinui sa respiri cate putin ca la final tot tu mori si desteptu' isi umfla plamanii chiar daca gestul este urat.Castiga ala care e cel mai nesimtit.Haideti fratilor toti sa fim falsi si egoisti sa dam din gene si sa aprobam tot si poate asa o sa fim si noi "smecheri".
Deci in final,draga doamna Corectitudine,treci mai des si pe la noi astia care respiram cate putin...ca ce crezi?Posibil sa ti se termine si tie aerul odata si odata.

PS: Asta a fost asa o pauza de efect de la povestea pe care am inceput sa o scriu.Ma gandesc la continuarea ei.;)

Poarta 13

Partea 1

Singura...iarasi...pe acelasi drum la fel de trist ca de fiecare data.Buclele ei brunete cadeau usor pe haina groasa si alba de atata zapada.Ochii erau un negru infiorator si mai clari acum ca plansese.Oare a cata oara e cand plange ea?PEntru ce nici ea nu mai stie.A pierdut numarul lacrimilor ca si a motivelor.Plange si atat.Pasii sunt din ce in ce mai rapizi si mai desi,fata incepe sa capete o forma sobra,dura,lipsita de inocenta de mai devreme.
Ultimul pas il face in fata unei porti mari de lemn unde cu vopsea neagra era trecut numarul 13.Trage aer in piept,isi scutura haina de zapada si lasa capul in jos resemnata.De cum a intrat parca toata frumusetea ninsorii s-a dus.Era o curte mica cu 3banci acoperite de alb unde erau scrie cu degetul mai multe nume.Asta o face sa zambeasca.Probabil fetele de la camera 2,cele de 10 ani s-au jucat mai devreme.Cu siguranta asta a fost caci omul de zapada ce statea mandru cu un morcov in loc de nas nu era acolo cand plecase.
Intra pe usa ce scartaia puternic astfel incat o femeie inalta,slaba imbracata intr-un costum negru si o funda subtire la gat, a iesit repede uitandu-se cu asprime.
-De cate ori ti-am zis sa deschizi usa incet?Si mai ales de unde ai venit tu la ora asta?Masa a fost acum o ora.Acum sa astepti pana dimineata!
-Am fost la biblioteca pentru o carte,oricum nu imi era foame.
Dansa era doamna Sava.Ea era directoarea si supraveghetoarea Caminului Pentru Copii Abandonati nr 13 dintr-un oras oarecare...Ce mai conteaza?
Doamna Sava s-a intors catre camera ei dar nu inainte de a arunca o ultima privire rece si aspra fetei.S-a dus in odaia ei si dupa ce fata a auzit cheia invartindu-se de 2 ori a urcat scarile in graba.
A ajuns intr-o camera cu 6 paturi si 2 dulapuri care nu mai se inchideau bine.Toata lumea dormea.Ea nu avea somn.S-a acoperit cu patura grea si aspra ce ii zgaria pielea si dupa ce a stins lumina a incercat sa adoarma insa lacrimile o faceau sa deschida mereu ochii.Asta facea in fiecare seara.Din senin a simtit ca cineva a intrat in patura langa ea si a luat-o in brate.Era Maya prietena ei din patul alaturat.
-Lasa,Cora,poate o sa avem si noi noroc odata!

Reformatarea de suflet

Hey mi-am reformatat calculatorul:D Foarte smcher :DErau prea multi virusi ...D'aia care desi sunt mici si nu se vad...distrug tot...si cel mai bine e sa fie eliminati.Si totul incepe sa mearga din ce in ce mai greu ...tot ce ai se distruge doar din cauza lor.Si culmea nu ii iei pe toti odata ci asa p rand unul mai rau si mai periculos ca altul ;)) Si pac!!! Da-i si reformateaza sterge tot ...tot ce era...si frumos si urat si important si neimportant...TOT!!! nu mai imi pasa ce era acolo...s-a dus tot in Recycle Bin :D si acolo o sa ramana stiu eu sigur.Si uite asa am luat-o iar de la capat...cu un calculator nou si linistit...Daca nu a mers de cate ori am dat restart acum trebuia o masura ceva mai drastica.Oricum...sper ca ati inteles despre ce am vorbit ;)) App urasc informatica ...deci... :D

Maria Callas

Astazi mi-a fost starnita curiozitatea de un nume..auzit pentru prima data!Maria Callas.Cine este ea?Buna intrebare...;)) asta am intrebat si eu cand am auzit numele ei :) Ei bine..iata ce am retinut: Maria Callas se naste la New York in 1923>Parinti ei sunt niste emigranti greci care mai tarziu se vor despart urmand ca mama si fiica sa se reintoarca in tara natala.Marea soprana isi urmeaza studiile la Conservatorul din Atena.Cariera sa urmeste atat perioade de glorie cat si de esecuri.Face o mare pasiune pentru armatorul grec Aristotel Onassis, un magnatcare-si dobandise colosala avere pe cai mai putin ortodoxe.MariaCallas nu a cunoscut culmile succesului numai ca interpreta de opera, a dobandit si o reputatie legendara ca artista si personalitate eterna in mintea omenirii. A evoluat, ca actrita, in filmul grecesc "Medea".Ea se stinge din viata in 1977 si conform ultimelor dorinte este incinerata iar cenusa ei este imprastiata in Marea Egee.Moartea ei este si acum un mister intrucat camerista si si soferul singurii ce au insotit-o in viata sa solitara din ultima perioadaau refuzat sa faca declaratii.

Alta zi...alta poveste..

Astazi chiar ca m-am lamurit care e faza cu starile sufletesti...sunt lungi si in cele mai dese cazuri sunt proaste.Eu una nu reusesc sa imi revin.Ma rog nici nu m-am straduit prea mult in ultima vreme.Poate ca nu am chef sa aplic regula aia cu "Ce nu te omoara te face mai puternic!"Mi se pare o banalitate si refuz sa aplic asa ceva.Uneori chiar ma intreb daca mai am de primit multe vesti "frumoase" sau dezamagiri de la persoane la care nu ma astept.

E ciudat cum ai impresia ca o persoana atat de draga tie si apropiata este si pe atat de sincera si ca o cunosti in profunzime...Ei bine..nu e asa!Daca ceva urasc in viata asta este falsitatea...si o detest!De asta astazi am realizat ca m-am lasat dusa de val si am crezut in ceea ce nu este.Mi-am dorit sa fie ceea ce vreau eu nu sa observ realitatea.Si abracadabra!S-a dus tot!Acum nu mai vad nimic special la persoana aia...a devenit nimic si asa mi-am propus sa ramana...

Observ ca toata lumea are probleme ..unele grave altele mai putin grave...dar probleme!Toti avem!Si uite asa se invarte lumea absorbita de problemele majore sau de supararile zilnice ca nu mai observam nimic frumos in viata asta!Mda...urasc sa recunosc asta...dar si eu cam sunt adepta a acestui lucru de cateva zile...sau chiar saptamani :"> O sa ies din starea asta desi o sa am de muncit ceva vreme....dar sper sa reusesc ...Si exact acum m-am plictisit sa scriu...:( :-< nasol....Come back tina!!! :(

.......

Astazi nu am chef de nimic....de ceva timp nu mai am chef de nimic....neobisnuit pentru mine.Ce pot sa fac?Nimic nu ma mai atrage...Probleme si iar probleme.Ce am urat mereu la problemele astea este ca se gasesc toate odata sa vina si nu iti mai lasa scapare.Urat!As vrea sa pot sa mai ma plang de evenimente nefericite precum: mi s-a rupt unghia,am scapat o reducere sau baiatul x nu ma baga in seama....dar ma tem ca acum e ceva mai serios.Si poate e timpul sa ma maturizez...cred ca deja am facut-o fara voia mea...Asta imi place si totusi ma deranjeaza.Fara sa vreau realizez care sunt lucrurile cu adevarat importante si pot sa separ ce e important de ceea ce este efemer...trecator...:-<.
E clar ca viata nu e corecta.Asta este dovedit!Cui sa ii reprosez?Nu am cui...poate doar mie ca am fost naiva...da...doar mie...dar tarziu am gasit puterea sa imi reprosez ceva...Acum cui ii mai pasa?Nici macar mie...Neah...aiurea!Prefer sa continui sa cred ca niciodata nu se termina ceva ce eu nu vreau sa ii scriu sfarsitul...deci...it's not over!Keep on going!Nu va lasati baturi orice s-ar intampla...mereu exista ceva mai rau...tot ce nu distruge face mai puternic...O sa ma bazez p asta de fiecare data si ma tem ca si acum o sa o fac...chiar cand o sa fiu singura....To BE CONTINUED...

Un altfel de DEX.......... (Just laugh ! :)) )

PRUDENT = pastă de dinţi cu extras de prune
MONOLOG = olog de un picior
BIOLOG = olog de am
SEXOLOG = olog de 6 picioarebele picioare
AŢÂŢAT = fără sâni
AMÂNAT = fără mâini
ÎNCHINARE = transport către China
ÎNFOCARE = transformare în focă
GHINIOANE = varianta moldovenească pentru ardelenescul „Bine, Ioane"
BIZAR = zar dublu
MICROSCOP= scop mărunt
ÎNVIORAT = Prevăzut cu vioară
LEŞINA = pe unde merge „le tren"
MERITORIU = teritoriul ocupat de livada de meri
RATEU = pateu din carne de raţa

Something

"Dragostea curata si suspiciunea nu pot locui impreuna." (Alexandre Dumas)
"Dragostea nu are nevoie de cuvinte, insa cuvintele au intotdeauna nevoi de dragoste." (Ionut Caragea)
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." (Proverb Suedez)
Lumea aceasta va fi o lume mai buna atunci cand puterea dragostei va inlocui dragostea de putere." (anonim)
"Viata fara dragoste este o umbra a lucrurilor care ar putea fi." (anonim)
"Dragostea este dorinta irezistibila de a fi irezistibil dorit." (Robert Frost)


"Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe..." (Constantin Brancusi)
"Totul ar trebui sa fie cat mai simplu cu putinta, insa nu mai simplu de atat." (Albert Einstein)
"Cine nu cade nu se poate inalta" (L.Blaga)
"Se zice ca timpul trece. Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp." (Garabet Ibraileanu)
"Cel mai trist moment e cand te aflii singur in propriul tau interior"
"A visa, asta-i fericirea; a astepta, asta-i viata" (Victor Hugo)

Timpul si distanta pot stinge iubirile mici, dar le fac sa creasca pe cele mari.
Destinul cine il face? Ca un ou, asa e, il azvârli, il prinzi, daca nu, se sparge; destinul e in ou, sau in mâna care il prinde?"
Fericirea este placerea care nu se repeta. - L. N. Tolstoi
Este foarte simplu sa fii fericit, dar este foarte greu sa fii simplu. - Rabindranath Tagore
Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar
mintile reduse ii discuta pe altii. - Necunoscut
Cand te lupti cu propria-ti constiinta si esti invins, ai castigat! - Necunoscut

Totul se rezuma la prostie......trist dar adevarat!!!!

Si ma gandeam astazi ca mai bine o las mai moale cu rautatea...dar..se pare ca e imposibil...cum sa devin eu calma, ingaduitoare si mai ales rabdatoare cand vad cata prostie ma inconjoara si nu pot sa fac nimic!!Poate ca am multe defecte dar...unul e clar...imi place sa zic totul pe fata si nu sa las mesaje de prost gust si reprezentarea adevarata a lipsei de inteligenta si nu p o foaie ci chiar pe o banca...Oare cat de multa imaginatie sa ai sa faci asa ceva?Recunosc nu m-am gandit ce e drept este foarte original...dar..totusi atat de prost gust :) fetelor...uneori amintivi-va ca faceti specia feminina de ras cu atitudinea asta ;)) cu siguranta daca eram intr-un club al fetelor...voi erati de mult timp out ;)) ee...dar lasa...ca oricum sunteti voi out si total pe dinafara cu regulile de bun simt si mai ales cum s-ar zice " cei 7 ani de acasa" ;)) Si revenind de unde am plecat...refuz sa fiu buna si intelegatoare cu toti...unii chiar nu merita respect ...Sa va jignesc eu nu are sens...fara sa va dati seama va jigniti singure...Si asa de final...Multa sanatate ca minte e clar ca nu aveti si sincer nu cred ca o sa puteti sa dovediti pe viitor altceva decat....prostie ..?nu...imaturitate?nu...a da....;)) LIPSA ACUTA DE NEURONI ;)) ops...mi-a scapat ;;)

Viata de elev...

Cine a zis ca viata de elev este usoara?Am auzit asta mereu...de la parinti "ce bine e sa te duci la scoala sa nu duci grija de nimic" ....de la bunici..."ehe pe vremea mea....scoala era scoala" si multe altele....adevarat ca unii in ziua de azi nu prea considera scoala "locul dedicat cunoasterii" ci doar scena unde isi etaleaza noile haine cat mai in trend ....masinutele de la parinti , figurile lor de super vedete....sau doar locul unde sa isi lase ghiozdanul sau geanta inainte sa plece la o cafea.....Adevarat nu neg...toti facem asta din cand in cand....dar sa nu uitam de emotiile inainte de o teza sau o lucrare....de zilele in care stam pana la 3 la scoala si urmarim fiecare minut secunda ce trece arat si atat de greu.Suntem tineri...vremurile nu mai sunt la fel.Cum altfel sa ne bucuram si de anii astia astat de frumosi si sa si invatam....cum sa putem sa stim ce e viata de elev fara un 6 un 7 sau chiar un 3...Cum poti sa respecti un profesor care minte sau se preface sau mai rau...PARASTE!! :) adik:ELEVI SA NU PARATI CA NU E FRUMOS!! insa...;)) profesorii dc sa o faca...:-?? da...sau..."Ce frumos era cand eram eu elev...faceam aia si aia ...ma duceam nush unde de la nush ce ora....ce vremuri" si apoi..."Chiuleste?Vai data viitoare sa vezi ascultat.....!!!" urat asa...unde mai e relatia profesor-elev? Insa nu toti profesorii sunt asa...si chiar ii admir pe cei care stiu sa ce apropie de elevi...insa totusi sa pastreze distanta si sa se faca respectati...ma rog...in concluzie asa...Profesori...Parinti...aveti rabdare ....nu de alta dar....Viata de elev...e grea...dar frumoasa!;;)

A trecut tot...Craciun..magia lui ...veselia ...revelionul..frumusetea anotimpului...si incepe si scoala...da urat...Nu am inceput bine ..I'm sad...e ciudat cand vrei ceva..dar nu poti..iti doresti dar nu se poate..te entuziasmeaza si apoi te dezamageste...Da..dezamagire...din frumos se transforma in urat..din zambet si plans..din bucurie in tristete..urasc starea asta..urasc sa nu stiu ce vreau...sau sa stiu si sa ma enerveze ce vreau...si imi urasc orgoliul...am pierdut multe din cauza lui...si o sa mai pierd...continui sa pierd ce iubesc mai mult...prieteni..familie...iubire..tot...Mda...heloo Tina...you're a losser...:-<..I hate myself now.....hard day...hard new year!...A da scuzati-ma..Happy new year all....k al meu...e emo:-<