Incerc sa imi amintesc cum era la inceput.Cum era ea la inceput.Blanda,sensibila...se pierde.Ce pacat ca se duce usor catre rautate un suflet bun.Dar asa se intampla mereu.Ea nu e vinovata.Ea e doar o victima.A incercat sa reuseasca intr-un mod cat mai normal si mai umil insa nu a reusit sa treaca de barierele meschinului si a sentimentului de ura.Se zice ca cel ce da ura,primeste tot ura.Aici e invers..cel ce primeste ura...va da ura.Asa si eroina mea.A fost alungata,umilita.A crezut in vorbe dulci si a avut incredere in oameni.Dar mai ales in el,de la el se astepta la protectie,la priviri blande si a fost lasata balta cand nu era cazul.Nu o sa insist pe imaginea dramatica.Am reprezentat-o destul de bine mai jos.Acum in ea nu mai e nimic dramatic.Poate doar ca sufletul e facut scrum,ca ploapele nu se deschid zambind ci se deschid usor,incet,lenes si atat de seducator,poate chiar vulgar.
Toti o priveau pe Cora ca pe o zeitate.E de inteles,e mult prea frumoasa.Saracul Wlad.A ajutat la zidirea unei egoiste.Cora nu ii acorda atentie lui Wlad dar nici nu il ura.Stia ca el o iubeste si stia ca poate sa profite.
Imi e mie greu sa cred ca o persoana se poate schimba asa de mult.Dar asa e realitatea.Azi inocenta maine frivola si neiertatoare.Cora stia ca nu o sa ramana mult langa Wlad si asta o bucura.Ii placea sa vada ca cineva e dependent de ea,de frumusetea ei.
Wlad...el banuia insa se temea de momentul asta.Dar...de ce te temi nu scapi....
