marți, 23 decembrie 2008

fericiti cei ce traim....

Astazi stateam nepasatoare si ma pregateam de craciun....intr-o rutina apasatoare cand am vazut un reportaj despre un copil de numai 9 ani care era f bolnav...Viata...important lucru si totusi atat de fragil.Cum sa te prefaci ca nu iti pasa?Sa ai sfarsitul in fata si sa nu poti evita deplasarea catre el...sa nu poti sa faci nimic sa iti impiedici propria moarte.Multi am vrea sa stim cand murim?De ce?La ce ajuta?Viata e relativa si pretioasa.Am ramas trista si inca ma gandesc la suferinta copilului care nu a trecut inca de copilarie nu a descoperit ceea ce noi numim rutina zilnica,nu a legat primele prietenii si nici nu a simtit cum e sa traiesti cu adevarat.Asta e doar un exemplu din miile prezente in lume...Si ce e de facut?Sa ne gandim zi de zi cat de importanta e viata...sa stim sa o apreciem atat atunci cand suntem dezamagiti si nu realizam ce dorim cat si atunci cand suntem fericiti si ne bucuram de fiecare moment...Ganditi-va ca de fiecare data cand noi ne gandim la moarte...si zicem fara sa ne dam seama "ce viata" sau "viata asta " un suflet cere sa ramana viu..un suflet se zbate pentru inca 5 minute de viata...Apreciati viata..nu ca un lucru ..nu k o cruce ce o purtam zilnic in semn de pedeapsa...ca o binecuvantare....Bucurati-va zi de zi...pentru fiecare clipa de viata...