Poarta 13

Partea 1

Singura...iarasi...pe acelasi drum la fel de trist ca de fiecare data.Buclele ei brunete cadeau usor pe haina groasa si alba de atata zapada.Ochii erau un negru infiorator si mai clari acum ca plansese.Oare a cata oara e cand plange ea?PEntru ce nici ea nu mai stie.A pierdut numarul lacrimilor ca si a motivelor.Plange si atat.Pasii sunt din ce in ce mai rapizi si mai desi,fata incepe sa capete o forma sobra,dura,lipsita de inocenta de mai devreme.
Ultimul pas il face in fata unei porti mari de lemn unde cu vopsea neagra era trecut numarul 13.Trage aer in piept,isi scutura haina de zapada si lasa capul in jos resemnata.De cum a intrat parca toata frumusetea ninsorii s-a dus.Era o curte mica cu 3banci acoperite de alb unde erau scrie cu degetul mai multe nume.Asta o face sa zambeasca.Probabil fetele de la camera 2,cele de 10 ani s-au jucat mai devreme.Cu siguranta asta a fost caci omul de zapada ce statea mandru cu un morcov in loc de nas nu era acolo cand plecase.
Intra pe usa ce scartaia puternic astfel incat o femeie inalta,slaba imbracata intr-un costum negru si o funda subtire la gat, a iesit repede uitandu-se cu asprime.
-De cate ori ti-am zis sa deschizi usa incet?Si mai ales de unde ai venit tu la ora asta?Masa a fost acum o ora.Acum sa astepti pana dimineata!
-Am fost la biblioteca pentru o carte,oricum nu imi era foame.
Dansa era doamna Sava.Ea era directoarea si supraveghetoarea Caminului Pentru Copii Abandonati nr 13 dintr-un oras oarecare...Ce mai conteaza?
Doamna Sava s-a intors catre camera ei dar nu inainte de a arunca o ultima privire rece si aspra fetei.S-a dus in odaia ei si dupa ce fata a auzit cheia invartindu-se de 2 ori a urcat scarile in graba.
A ajuns intr-o camera cu 6 paturi si 2 dulapuri care nu mai se inchideau bine.Toata lumea dormea.Ea nu avea somn.S-a acoperit cu patura grea si aspra ce ii zgaria pielea si dupa ce a stins lumina a incercat sa adoarma insa lacrimile o faceau sa deschida mereu ochii.Asta facea in fiecare seara.Din senin a simtit ca cineva a intrat in patura langa ea si a luat-o in brate.Era Maya prietena ei din patul alaturat.
-Lasa,Cora,poate o sa avem si noi noroc odata!