Monolog sau...dialog cu corectitudinea

Tu care esti atat de relativa...mereu acolo cand e nevoie de tine!Stai linistita ca eram ironica.Si totusi mi-ar placea sa fii de partea mea atunci cand am nevoie si cand consider ca asa este dat sa fie.Pacat! Ce sens are sa sprijinim si sa incurajam corectitudinea intr-o maniera falsa si ipocrita?De ce sa ne complicam sa fim corecti o viata intreaga cand nimeni nu e cu noi?Sa folosim "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte"?Si cei care spun nu oare exact asa gandesc?Nu cred.E cazul sa realizam ca viata nu e corecta nici atunci cand respiram.Poate e undeva in lume altul care respira de 2 ori mai mult aer si altul sta si respira cate putin ca sa aiba si altii?Si care e ala smecher?Normal ca ala care a luat aerul toturor.El serveste acum de exemplu...Refuz sa te am ca exemplu!Eu am peronalitatea mea si stiu cat ma tine mintea si sufletul.Si rabdarea e clar ca s-a sfarsit.De acum...imi iei...iti iau...imi dai...ramai fara!Asta am invatat de la cei care impart dreptatea.Nu te chinui sa respiri cate putin ca la final tot tu mori si desteptu' isi umfla plamanii chiar daca gestul este urat.Castiga ala care e cel mai nesimtit.Haideti fratilor toti sa fim falsi si egoisti sa dam din gene si sa aprobam tot si poate asa o sa fim si noi "smecheri".
Deci in final,draga doamna Corectitudine,treci mai des si pe la noi astia care respiram cate putin...ca ce crezi?Posibil sa ti se termine si tie aerul odata si odata.

PS: Asta a fost asa o pauza de efect de la povestea pe care am inceput sa o scriu.Ma gandesc la continuarea ei.;)