1. În ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi ?
Pot in fluturas?;;)
2. Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă ?
Familia si prietenii adevarati.
3. Ce apreciezi cel mai mult la o persoană ?
Sinceritatea,transparenta,firea puternica
4. Care-i culoarea preferată pentru haine ?
Negru,roz :)
5. Trei cuvinte care te definesc ca persoană...
hmmm....:) greuuu
orgolioasa-ambitioasa-lenesa:-"
6. O călătorie pe care ai vrea sa o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi ?
Clar Italia...:x
7. Citatul/zicala preferată...
Ce nu te omoara te face mai puternic!
8. Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci ?
Sa imi implinesc toate visele si sa pot sa ajut
9. Daca nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul ?
Sa il las pe bro sa ma ajute sa organizez revelionul :)) ....Sa imi fac o linie de imbracaminte,sa fac cursuri foto,sa invat sa calaresc :) si mai sunt :))))
10. Care e cea mai mare extravaganţă a ta ?
Orgoliul....PS:Doar suntem frati :))
luni, 30 noiembrie 2009
luni, 23 noiembrie 2009
Pe zi ce trece ma conving ca sunt o persoana norocoasa.Am o familie care ma iubeste si pe care o iubesc extrem de mult.Fara ele nu stiu ce as face.Le ador asa cum sunt...desi fiecare are momentele sale.Sunt norocoasa ca am cui sa dau tot ce pot sa ofer.
Tot la capitolul noroc pot sa introduc si prietenii mei.Cateodata simt ca niciodata nu o sa ne indepartam ca mereu sa fim asa ca acum.Din partea mea o sa fac tot posibilul sa fie asa.O sa ador mereu sa vorbesc la telefon cu ei in timp ce se plictisesc pe drum...sa ma conving ca fiecare e original in felul sau si ca oricat de mult mi-ar placea sa le schimb unele feluri de gandire...in realitate ii ador pentru cum sunt si nu as putea sa ii vad altfel .Ii iubesc pentru ca stiu ca ma iubesc.
Si realizez acum in timp ce scriu lucrurile astea ca o sa le am mereu aici si cand o sa intru la facultate si cand o sa am primul salariu si cand o sa ii invit la botezul copilului meu si chiar si cand o sa ii cinstesc din prima pensie.Sunt sigura ca or sa fie acolo langa mine asa cum promit ca o sa fiu si eu langa ei.
Imi vine sa rad cand ma uit in urma si vad cat ne maturizam toti dar in esenta suntem tot noi...niste copii care au reusit sa lege cea mai frumoasa relatie:prietenia.
Vreau totusi sa mai enumar niste lucruri pe care vreau sa fiu sigura ca nu o sa le uit.Oricum singura scuza pe care as putea sa o folosesc in caz ca o sa uit astea este Alzheimer.
Deci promit ca o sa pastrez vie imaginea de la "Za Clan" si minunatele "cafele" din pauza mare realizate cu ajutorul termosului :)).Nu o sa uit nici spaima de pe fata celor care treceau in clasa a X-a pe holul nostru si eram toti in pozitie de tortura.
O sa imi fie dor sa incerc sa arat ce e bine in grupul muschetarilelor ...sa fiu cea care critica si mereu are ceva de comentat.Sa fiu cea rea pana realizez ca le iubesc pentru cum sunt si de aceea sunt cele 3 muschetarite pentru ca suntem atat de diferite dar ne iubim atat de mult.
O sa vreau mereu sa fiu langa cele mai vechi prietene alaturi de care mereu o sa ma simt bine ...indiferent de cat timp a trecut sau cat ne-am indepartat.O sa simt mereu ca o parte din ele e la mine...si o parte din mine la ele....pentru ca suntem si o sa fim mereu....spioanele.
Nu pot sa uit melodia de la Gossip Girl cand ma suna crizata mea sau salutul nostru total anormal si animal chiar.
Nu vreau sa crezi ca intentionat esti ultimul...dar crede-ma o sa imi fie dor sa manac viva la calorifer cu tine sau sa ma stramb in ore la tine.O sa iti fie greu sa uiti ca tu esti DEL...BABARDEL pentru ca nu o sa te las sa uiti.In final o sa fim mereu papadia comestibila si bomboana agricola.
Nu cred ca o sa pot sa uit vreodata cat de mult va iubesc pe toti .....asta a fost ora sentimentala ....sa nu va prind ca aduceti vorba vreodata de postarea asta...clar?;;) xoxo tina :X
Tot la capitolul noroc pot sa introduc si prietenii mei.Cateodata simt ca niciodata nu o sa ne indepartam ca mereu sa fim asa ca acum.Din partea mea o sa fac tot posibilul sa fie asa.O sa ador mereu sa vorbesc la telefon cu ei in timp ce se plictisesc pe drum...sa ma conving ca fiecare e original in felul sau si ca oricat de mult mi-ar placea sa le schimb unele feluri de gandire...in realitate ii ador pentru cum sunt si nu as putea sa ii vad altfel .Ii iubesc pentru ca stiu ca ma iubesc.
Si realizez acum in timp ce scriu lucrurile astea ca o sa le am mereu aici si cand o sa intru la facultate si cand o sa am primul salariu si cand o sa ii invit la botezul copilului meu si chiar si cand o sa ii cinstesc din prima pensie.Sunt sigura ca or sa fie acolo langa mine asa cum promit ca o sa fiu si eu langa ei.
Imi vine sa rad cand ma uit in urma si vad cat ne maturizam toti dar in esenta suntem tot noi...niste copii care au reusit sa lege cea mai frumoasa relatie:prietenia.
Vreau totusi sa mai enumar niste lucruri pe care vreau sa fiu sigura ca nu o sa le uit.Oricum singura scuza pe care as putea sa o folosesc in caz ca o sa uit astea este Alzheimer.
Deci promit ca o sa pastrez vie imaginea de la "Za Clan" si minunatele "cafele" din pauza mare realizate cu ajutorul termosului :)).Nu o sa uit nici spaima de pe fata celor care treceau in clasa a X-a pe holul nostru si eram toti in pozitie de tortura.
O sa imi fie dor sa incerc sa arat ce e bine in grupul muschetarilelor ...sa fiu cea care critica si mereu are ceva de comentat.Sa fiu cea rea pana realizez ca le iubesc pentru cum sunt si de aceea sunt cele 3 muschetarite pentru ca suntem atat de diferite dar ne iubim atat de mult.
O sa vreau mereu sa fiu langa cele mai vechi prietene alaturi de care mereu o sa ma simt bine ...indiferent de cat timp a trecut sau cat ne-am indepartat.O sa simt mereu ca o parte din ele e la mine...si o parte din mine la ele....pentru ca suntem si o sa fim mereu....spioanele.
Nu pot sa uit melodia de la Gossip Girl cand ma suna crizata mea sau salutul nostru total anormal si animal chiar.
Nu vreau sa crezi ca intentionat esti ultimul...dar crede-ma o sa imi fie dor sa manac viva la calorifer cu tine sau sa ma stramb in ore la tine.O sa iti fie greu sa uiti ca tu esti DEL...BABARDEL pentru ca nu o sa te las sa uiti.In final o sa fim mereu papadia comestibila si bomboana agricola.
Nu cred ca o sa pot sa uit vreodata cat de mult va iubesc pe toti .....asta a fost ora sentimentala ....sa nu va prind ca aduceti vorba vreodata de postarea asta...clar?;;) xoxo tina :X
duminică, 22 noiembrie 2009
Doamne cat de mult ma enerveaza controlul asta exagerat.Nu inteleg de ce parintii au impresia ca stiu mereu ce e mai bine pentru noi.Sa fim seriosi...e adevarat ca ne vor binele dar nu intotdeauna stiu ce e mai bine.Vremurile se schimba si ei ar trebui sa observe asta.Urasc persoanele care nu se acomodeaza cu "noul".,care nu sunt deschisi la schimbari si nu le recunosc.Sistemul se schimba mereu cu fiecare secunda care trece.
Eu una nu o sa pot in veci sa fac ceva obligata.Pentru ca daca il fac totusi fie din respect sau din oricare obligatie la care sunt supusa neconditionat,dispare placerea si atunci cand nu e placere nu sunt rezultate.Sau poate sunt rezultate dar nu cele dorite.
Prin urmare nu o sa fac nimic din ceea ce nu imi place.Inainte de a face orice o sa imi consult dorintele,parerile,convingerile si idealurile.
Asa am simtit nevoie sa spun asta cuiva....si avand in vedere ca nu e nimeni disponibil acum....ma folosesc de blogul meu.Oricum a devenit o parte indispensabila a existentei mele.Am pierdut atatea ore scriind aici incat mi-ar fi greu sa ma despart de el sau sa nu mai scriu.Deci se poate numi un "prieten" mai ciudat.
E oricum...m-am linistit si mi-am varsat furia de moment.Ce pot sa fac...seara plictisitoare si lenesa de duminica.Punct!
Eu una nu o sa pot in veci sa fac ceva obligata.Pentru ca daca il fac totusi fie din respect sau din oricare obligatie la care sunt supusa neconditionat,dispare placerea si atunci cand nu e placere nu sunt rezultate.Sau poate sunt rezultate dar nu cele dorite.
Prin urmare nu o sa fac nimic din ceea ce nu imi place.Inainte de a face orice o sa imi consult dorintele,parerile,convingerile si idealurile.
Asa am simtit nevoie sa spun asta cuiva....si avand in vedere ca nu e nimeni disponibil acum....ma folosesc de blogul meu.Oricum a devenit o parte indispensabila a existentei mele.Am pierdut atatea ore scriind aici incat mi-ar fi greu sa ma despart de el sau sa nu mai scriu.Deci se poate numi un "prieten" mai ciudat.
E oricum...m-am linistit si mi-am varsat furia de moment.Ce pot sa fac...seara plictisitoare si lenesa de duminica.Punct!
marți, 17 noiembrie 2009
Titlul alb
........Nimic!Exact nimic...nu mai e nimic.Marul e acolo si arata mai bine ca nicidata.E pe masa...e acolo atat de aproape...dar pana la el trebuie sa ma ridic si trebuie sa il spal.M-am saturat sa spal mere...vreau unul curat si cel mai frumos.Ciudat este ca o sa ma gandesc mereu ca marul adevarat e acela pe care il spal eu si ma tenteaza sa ma intorc dupa el.Sa musc si sa vad ce se poate intampla...
Merele astea....:-<.......cred ca ma dau pe portocale....:-< O sa arunc marul si gata....Dar mereu o sa ma gandesc unde e si daca o sa apuce cineva sa il spele si sa se bucure de el....:((
Merele astea....:-<.......cred ca ma dau pe portocale....:-< O sa arunc marul si gata....Dar mereu o sa ma gandesc unde e si daca o sa apuce cineva sa il spele si sa se bucure de el....:((
duminică, 15 noiembrie 2009
Alta zi
Astazi am avut o zi neobisnuita.Nu a fost una ca oricare alta in care pierdeam timpul fara rost.Am incercat sa fac ceea ce imi place si ce uitasem de la o vreme.Am stat ore intregi si am citit o carte recomandata la cercul de literatura.La inceput am crezut ca tema nu o sa fie chiar una pe placul meu dar...surpriza....este destul de interesanta.E frumos sa ai timp sa faci ceea ce iti place.Am incarcat de pe internet cateva episoade noi din serialul meu preferat :x "Gossip girl".Si acum incep:urasc lumea care judeca fara sa stie despre ce e vorba sau care vede doar ce vrea din ceea ce celorlalti le place.Si nu vreau sa dau nume tot ce vreau sa spun este ca serialul pe langa faptul ca atrage multi tineri eu consider ca aduce in fata teme precum prietenia...dragostea..increderea in sine si multe lucruri pe care noi adolescentii trebuie sa le invatam.Eu una ma regasesc in el si de aceea il ador.Dupa cum se vede se poate combina literatura cu cinematografia :)
Alt lucru care ma deranjeaza sunt oamenii maturi.Nu neg am momente in care realizez ca m-am maturizat si mi-e dor sa mai fac lucruri copilaresti si de aceea nu ma opresc.Iubesc copilaria si nu o sa refuz sa fiu copil cand o sa am ocazia.Si cum ziceam urasc maturii care considera ca sunt mai buni si mai intaligenti doar pentru ca au cunoscut viata mai bine.Asta nu e motiv.Desigur nu o sa generalizez,cunosc oameni ajunsi la o varsta inaintate si pe care constat ca ii iubesc tot mai mult pe zi ce trece si de la care stiu ca mereu voi avea un sfat bun.
Urasc profesorii care pretind ca vor sa se apropie de elevi insa nu pierd ocazia de a ii umili insa pot sa spun ca sunt cativa profesori pentru care am un sentiment de afectiune si pe care stiu ca nu ii voi uita niciodata.Si ei sunt cei care isi iubesc meseria si arata doar din privire ca ne iubesc pe noi elevii si ne inteleg.Nu pierd ocazia de a se mandri cu noi si cu ceea ce reusesc sa ne invete.Pentru astfel de profesori nu pot decat sa am un mare respect si sa promit ca voi pastra nu in minte ci in suflet tot ce ma invata si sincer tot ce stiu de la ei am invatat din placerea de ai asculta.
Urasc prietenii falsi care incearca sa aduca ce s-a pierdut si ii iubesc pe cei care imi arata pe zi ce trece ca sunt tot mai aproape de mine.Se stiu cei care imi fac zilele mai dulci si alaturi de care as putea sa stau ore intregi cu o cafea in mana sau pe mess.Ii iubesc pentru ca mereu ma ridica atunci cand am nevoie si imi arata ca ma cunosc mai bine decat imi imaginam.Va iubesc si va promit ca niciodata nu voi inceta sa va numesc prieteni chiar daca anii or sa treaca.
Urasc oamenii falsi si ipocriti.Asta o sa o pun ultima nu pentru ca nu este importanta ci pentru ca am inceput sa realizez ca tot mai multe astfel de persoane apar in viata mea iar eu imi consumam inutil energia cu ele.Am renuntat.Nu mai acord importanta.Dupa cum am zis...poate se numeste maturizare poate se numeste nepasare dar stiu ca imi face bine.Nu mai pun suflet decat in ceea ce imi place iar pe ei ii urasc.Niciodata nu o sa pot sa arat ceva ce nu simt si sa aprob ceva care ma ingrozeste.Am avut parte de multe neplaceri cu astfel de persoane si tin sa le multumesc ca mi-au deschis ochii.Merit mai mult decat sa stau sa le aud vocea miorlaita si ganduri meschine sub un zambet dragut sau felicitari si apoi vorbe pe la spate.Am devenit imuna.
Sunt un om care iubeste si uraste anumite lucruri.Si lista nu o sa se termine aici...mai am multe de invatat...eu inca sper ca o sa reusesc sa dau delete la tot ce urasc pentru ca viata e prea frumoasa sa o pierd cu sentimente bizare precum ura.Inca sper....
Alt lucru care ma deranjeaza sunt oamenii maturi.Nu neg am momente in care realizez ca m-am maturizat si mi-e dor sa mai fac lucruri copilaresti si de aceea nu ma opresc.Iubesc copilaria si nu o sa refuz sa fiu copil cand o sa am ocazia.Si cum ziceam urasc maturii care considera ca sunt mai buni si mai intaligenti doar pentru ca au cunoscut viata mai bine.Asta nu e motiv.Desigur nu o sa generalizez,cunosc oameni ajunsi la o varsta inaintate si pe care constat ca ii iubesc tot mai mult pe zi ce trece si de la care stiu ca mereu voi avea un sfat bun.
Urasc profesorii care pretind ca vor sa se apropie de elevi insa nu pierd ocazia de a ii umili insa pot sa spun ca sunt cativa profesori pentru care am un sentiment de afectiune si pe care stiu ca nu ii voi uita niciodata.Si ei sunt cei care isi iubesc meseria si arata doar din privire ca ne iubesc pe noi elevii si ne inteleg.Nu pierd ocazia de a se mandri cu noi si cu ceea ce reusesc sa ne invete.Pentru astfel de profesori nu pot decat sa am un mare respect si sa promit ca voi pastra nu in minte ci in suflet tot ce ma invata si sincer tot ce stiu de la ei am invatat din placerea de ai asculta.
Urasc prietenii falsi care incearca sa aduca ce s-a pierdut si ii iubesc pe cei care imi arata pe zi ce trece ca sunt tot mai aproape de mine.Se stiu cei care imi fac zilele mai dulci si alaturi de care as putea sa stau ore intregi cu o cafea in mana sau pe mess.Ii iubesc pentru ca mereu ma ridica atunci cand am nevoie si imi arata ca ma cunosc mai bine decat imi imaginam.Va iubesc si va promit ca niciodata nu voi inceta sa va numesc prieteni chiar daca anii or sa treaca.
Urasc oamenii falsi si ipocriti.Asta o sa o pun ultima nu pentru ca nu este importanta ci pentru ca am inceput sa realizez ca tot mai multe astfel de persoane apar in viata mea iar eu imi consumam inutil energia cu ele.Am renuntat.Nu mai acord importanta.Dupa cum am zis...poate se numeste maturizare poate se numeste nepasare dar stiu ca imi face bine.Nu mai pun suflet decat in ceea ce imi place iar pe ei ii urasc.Niciodata nu o sa pot sa arat ceva ce nu simt si sa aprob ceva care ma ingrozeste.Am avut parte de multe neplaceri cu astfel de persoane si tin sa le multumesc ca mi-au deschis ochii.Merit mai mult decat sa stau sa le aud vocea miorlaita si ganduri meschine sub un zambet dragut sau felicitari si apoi vorbe pe la spate.Am devenit imuna.
Sunt un om care iubeste si uraste anumite lucruri.Si lista nu o sa se termine aici...mai am multe de invatat...eu inca sper ca o sa reusesc sa dau delete la tot ce urasc pentru ca viata e prea frumoasa sa o pierd cu sentimente bizare precum ura.Inca sper....
Finalul...
A venit si momentul finalului.E necesar am multe de zis si putin timp.Asa era si Cora.Mai avea multe de facut insa nu mai avea timp.Murea pe zi ce trece insa nu spunea nimanui.Trecusera 20 de ani cu Wlad si inca nu simtea nimic.Avea totul si ii lipsea dragostea,cerea multe si oferea putin,era rea si bunatatea nu mai putea sa se lase asuprita de egoism si avaritie.Asa ca s-a decis.Urma sa moara fizic...procesul trebuia incheiat.Dar mai avea de terminat ce incepuse.Trebuia sa faca ce fac toti,sa se intoarca la origini.
Si-a luat caietul verde ascuns bine in cutia ei de bijuterii prinsa cu lacat la care nu avea acces nimeni,paltonul din cuier si a plecat grabita.In drumul ei a intrat in biroul lui Wlad.El era acolo ca de obicei langa semineu si studia o carte.S-a asezat langa el si l-a luat in brate pentru prima data mai calda si mai iubitoare ca niciodata,apoi s-a aplecat la urechea lui si i-a soptit:"Pe tine o sa te iubesc mereu!"El a ridicat privirea uimit iar privirile lor s-au intalnit.Ea avea lacrimi in ochi iar el bucurie.L-a sarutat apoi si i-a zis ca se va intoarce repede.
A plecat grabita la gara.A ajuns repede la ghiseu si a ramas cu privirea pierduta.
-Unde sa fie doamna?
-In trecut!
S-a trezit apoi si a zis destinatia.Intr-o ora a fost acolo.Orasul ei.A trecut pe langa banca unde statea ghemuita de frig si ploaie cand l-a intalnit pe Wlad.
A mers mai departe si a vazut casa unde locuia Chris.Erau toti in gradina.Era Chris cu sotia lui si cu fetita adorabila pe care o invata sa prinda porumbei.Ciudat dar a ras.Pentru cine a murit ea pe zi ce trece....a realizat...viata merge mai departe...nimeni nu merita mai mult decat propria persoana.Nimeni nu isi va face mai multe griji pentru tine si te va iubi mai mult decat tu insuti.A cazut o lacrima dar a sters-o usor si a plecat mai departe lasand in sfarsit in urma sa dragostea esuata.
A intrat pe straduta ei iubita mai emotionata ca niciodata.Tinea caietul verde strans in brate.
A desschis usa marcata "13" si cand a auzit scartaitul atat de drag s-a simtit acasa in sfarsit.
A mers repede si pierduta asa cum a mers prin vata si a ajuns in fata caminului.Era casa ei si nu plecase de acolo niciodata.S-a furisat cum facea in serile cand se intorcea de la intalnirea cu Chris.A ajuns in camera ei.Acolo s-a dus direct la patul ei si s-a intins amintindu-si tot ce facuse pana atunci cu viata ei.Cand a intors privirea a zarit acolo pe dulap: M&C
Atunci a zambit.Nimeni nu poate sa ii fure prietenia.Ea ramane in inima mereu asa cum raman literele unite pe vecie pe usa dulapului.S-a ridicat apoi brusc si a plecat spre "podul dragostei".
A urcat cateva trepte si a patrus in camera intunecata si totusi luminata de prezenta ei.Cate lucruri a trait acolo.Inainte de toate a aruncat o privire in jur si a simtit ca ala este universul ei.In sfarsit a ajuns unde trebuia...unde ii e locul.S-a asezat pe un scaun prafuit si a deschis caietul verde.A inceput sa scrie."Toata viata mea a fost un drum care nu se va termina decat atunci cand o sa decid eu.Eu sunt multumita.Am simtit iubirea mai vie ca niciodata,am iubit si stiu ca am fost iubita.Am simtit si singuratatea si am avut puterea sa trec peste.Am avut ocazia sa simt iubirea protectoare a sotului meu si mi-am atins scopul de a avea tot ce imi doresc.Am avut o sora si o prietena pe care o sa o ador mereu.In final m-am intors de unde am plecat pentru ca am invatat ca viata trebuie traita din plin.Viata e un dar si cea mai mare binecuvantare.Multumesc tuturor celor care imi sunt alaturi si care au participat la piesa vietii mele.Va iubesc actorii mei dragi.Inchid ochii si ma gandesc la voi...o sa va vad si o sa va simt mereu."
Si-a scos bratara de la mana si a strans-o la piept lasand caietul sa cada si leganandu-se pe scaunul prafuit.A adormit.A adormit pentru totdeauna acolo in podul ei.Acolo o sa fie mereu Cora...acolo este viata ei si acolo o sa traiasca in veci.
Si-a luat caietul verde ascuns bine in cutia ei de bijuterii prinsa cu lacat la care nu avea acces nimeni,paltonul din cuier si a plecat grabita.In drumul ei a intrat in biroul lui Wlad.El era acolo ca de obicei langa semineu si studia o carte.S-a asezat langa el si l-a luat in brate pentru prima data mai calda si mai iubitoare ca niciodata,apoi s-a aplecat la urechea lui si i-a soptit:"Pe tine o sa te iubesc mereu!"El a ridicat privirea uimit iar privirile lor s-au intalnit.Ea avea lacrimi in ochi iar el bucurie.L-a sarutat apoi si i-a zis ca se va intoarce repede.
A plecat grabita la gara.A ajuns repede la ghiseu si a ramas cu privirea pierduta.
-Unde sa fie doamna?
-In trecut!
S-a trezit apoi si a zis destinatia.Intr-o ora a fost acolo.Orasul ei.A trecut pe langa banca unde statea ghemuita de frig si ploaie cand l-a intalnit pe Wlad.
A mers mai departe si a vazut casa unde locuia Chris.Erau toti in gradina.Era Chris cu sotia lui si cu fetita adorabila pe care o invata sa prinda porumbei.Ciudat dar a ras.Pentru cine a murit ea pe zi ce trece....a realizat...viata merge mai departe...nimeni nu merita mai mult decat propria persoana.Nimeni nu isi va face mai multe griji pentru tine si te va iubi mai mult decat tu insuti.A cazut o lacrima dar a sters-o usor si a plecat mai departe lasand in sfarsit in urma sa dragostea esuata.
A intrat pe straduta ei iubita mai emotionata ca niciodata.Tinea caietul verde strans in brate.
A desschis usa marcata "13" si cand a auzit scartaitul atat de drag s-a simtit acasa in sfarsit.
A mers repede si pierduta asa cum a mers prin vata si a ajuns in fata caminului.Era casa ei si nu plecase de acolo niciodata.S-a furisat cum facea in serile cand se intorcea de la intalnirea cu Chris.A ajuns in camera ei.Acolo s-a dus direct la patul ei si s-a intins amintindu-si tot ce facuse pana atunci cu viata ei.Cand a intors privirea a zarit acolo pe dulap: M&C
Atunci a zambit.Nimeni nu poate sa ii fure prietenia.Ea ramane in inima mereu asa cum raman literele unite pe vecie pe usa dulapului.S-a ridicat apoi brusc si a plecat spre "podul dragostei".
A urcat cateva trepte si a patrus in camera intunecata si totusi luminata de prezenta ei.Cate lucruri a trait acolo.Inainte de toate a aruncat o privire in jur si a simtit ca ala este universul ei.In sfarsit a ajuns unde trebuia...unde ii e locul.S-a asezat pe un scaun prafuit si a deschis caietul verde.A inceput sa scrie."Toata viata mea a fost un drum care nu se va termina decat atunci cand o sa decid eu.Eu sunt multumita.Am simtit iubirea mai vie ca niciodata,am iubit si stiu ca am fost iubita.Am simtit si singuratatea si am avut puterea sa trec peste.Am avut ocazia sa simt iubirea protectoare a sotului meu si mi-am atins scopul de a avea tot ce imi doresc.Am avut o sora si o prietena pe care o sa o ador mereu.In final m-am intors de unde am plecat pentru ca am invatat ca viata trebuie traita din plin.Viata e un dar si cea mai mare binecuvantare.Multumesc tuturor celor care imi sunt alaturi si care au participat la piesa vietii mele.Va iubesc actorii mei dragi.Inchid ochii si ma gandesc la voi...o sa va vad si o sa va simt mereu."
Si-a scos bratara de la mana si a strans-o la piept lasand caietul sa cada si leganandu-se pe scaunul prafuit.A adormit.A adormit pentru totdeauna acolo in podul ei.Acolo o sa fie mereu Cora...acolo este viata ei si acolo o sa traiasca in veci.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
