Zilele treceau..era si normal,viata e prea importanta ca se stea in loc pentru doi copii la inceput de drum.Si cum ziceam asa au trecut zilele,lunile... Era deja 28 iulie.Vara,cald...foarte cald,ploaie rara si multa lume in vacanta.Cora era suparata si singura iar.Lucrurile nu mai mergeau asa de bine cu Chris.Totul incepuse in urma cu 2 saptamani la el acasa atunci cand mama sa i-a surprins pe balcon seara uitandu-se la stele amintindu-si de noaptea de la mare.Ea a vrut sa se prezinte cu ideea de a face primul pas si eu el totodata o buna impresie.Dar totul a iesit pe dos.Chris i-a facut semn sa taca iar ea a ramas cu ochii atintiti in podea la pantofii femeii.A urmat scuza salvatoare si umilinta Corei.Se presupune ca ea era o colega de clasa cu care venise sa fac un proiect la geografie si care tocmai pleca.Deloc placut pentru Cora.Stia ca parintii lui nu sunt de acord dar spera ca macar el,Chris,sa aiba curajul sa o apere,a lupte pentru ea.Dar...
Acum nu mai era asa de sigura.El o tot evita si nu mai arata asa de mult ca o iubeste.Totul atarna asa in aer de un fir de ata care statea sa se rupa.Si a venit si foarfeca!
Si cum ziceam la inceput ...urma sa vina ultima lovitura.Sau?Poate nu!Oricum...28 iulie...ziua Corei.Si nu orice zi, majoratul.Ziua in care se zice ca ai trecut perioada cand erai un adolescentfara giji,la maturitate,responsabilitate.Greu de crezut ca o zi poate sa schimbe o fire.Dar ar fi fost bine sa fie numai o problema de conceptii.Acum era ceva mai grav.Legea spunea clar ca odata atinsa varsta de 18 ani (mai sus mentionat responsabilitate) tinerii mai nou deveniti adulti trebuiau sa paraseasca "minunatul" camin pentru a porni singuri in fabuloasa aventura a vietii.Evident ca era spus ironic.Cum ar putea sa fe Cora pregatita sa plece?Unde sa se duca?Dar pe cine sa intereseze?
Asta se intreba si ea,pe cine sa anunte,cui sa ceara ajutorul,si cine sa o asculte?Ea nu are pe nimeni.Are doar un caiet verde,o bratara si o poza cu ceva ce candva o facea fercita.
Sa revenim putin la detaliile cadrului principal.Era ea,jos pe scari in brate cu caietul,in stangaavea o valiza,nici prea mare ,nici prea mica unde era toata viata ei de pana atunci.Toti treceau pe langa ea,parca nu o vedeau.A venit si doamna Sava intr-un final cu o foaie cu mult scris.Aia era un fel de bilet de plecare.I-a oferit zambind pentru prima data foaia si i-a zis"Mult Noroc!"Ce era ciudat,Cora nu varsase o lacrima.De aceea a fost capabila sa ii ofere un raspuns plin de ironie:"Ca asta de pana acum nu?"Cata dreptate avea.Care noroc?Unde?Ce viata se cladeste pe noroc?Dar sa nu ma grabesc...poate mai tarziu protagonista poate chiar o sa aiba...nimic nu e imposibil nu?Dar revenind la scena dramatica ...nu mai ramane decat finalul dureros.Cora a tarat valiza pana la poarta.S-a uitat ptr ultima data inapoi plina de ura.In gandul ei rula un singur gand "Ce bine ca plec din Iadul asta!"
Ceea ce este important si special este lasat la urma este ca inainte de a pleca,cele 2 prietene au decis ca se vor intalni peste 2 luni cand Maya urma sa fie "alungata de bunavoie".Macar asta o alina...dar...se va intampla?Poate ca da...sau...nu stiu nici eu.
