Rasarit cu soare de iubire

"Considera-te bolnava weekendul acesta!O sa te rapesc.Nu spune ca nu.Gasesti tu o cale sa te faci nevazuta si nedescoperita.Am incredere in tine.La 8 la locul nostru."
Cam asta scria pe o bucata de hartie infipta in usa Corei.Si cred ca asta se numeste bilet de dragoste.Ce romantic putea sa fie Chris cateodata si mai ales de cand o cunoscuse pe Cora.
Fata a luat biletul repede inainte ca doamna Sava sa il vada si dupa ce l-a citit si l-a recitit de 10 ori l-a pus cu grija in caietul verde.Are sa stea mult timp acolo.
Si oare cine sa o ajute pe ea sa fuga?Nimeni alta decat Maya,prietena si complicea ei.Planul era unul inteligent.Nu putea sa fie altfel caci au pus la punct toate detaliile.Totul era gata.
Doamna Sava urma sa fie pacalita mai bine ca niciodata.Si iata si planul:Maya urma sa fie 2 in 1 pentru o zi.Infasurata in bandaje si prosoape ea se va da drept Cora care va  avea alta criza de febra.Fetele stiau ca doamna Sava nu se arata preocupata niciodata de sanatatea lor si ca era alergica la orice boala a lor.Maya a ajutat-o pe Cora sa se strecoare pe scari si i-a atras atentia "vrajitoarei" pentru ca mica indragostita sa se poata  furisa.
Totul a iesit perfect.A alergat pana la locul unde se intalneau ei mereu si cand a ajuns acolo a vazut ca o astepta Chris cu o geanta mare in mana.La inceput nu a bagat de seama dat cu cat se apropia se ingrijora.
Nu era nimic de ingrijorare,era doar de bucurie.Chris avea sa ii faca Corei cea mai mare surpriza,singura de pana atunci.A rugat-o sa aiba incredere in el si sa il urmeze fara sa intrebe unde vor merge caci nu are nicio explicatie pregatita.
Cora desi plina de teama,s-a lasat dusa de Chris pana la gara si de acolo s-au urcat in primul tren.Calatoarea pentru prima data cu trenul.A deschis geamul si statea cu capul iesit afara simtind racoarea vantului.Nimic nu o mai interesa.Asa cum a promis fata nu a intrebat nimic.Astepta doar sa vada unde vor ajunge.
Dupa 2 ore au ajuns intr-un oras mare si plini de lumini.Era seara si simtea un vant ciudat ce ii mangaia fata.Au mers de mana pe o strada mai retrasa si la un moment dat a simtit ca ochii ii sunt acoperiti.A auzit vocea lui Chris care ii zicea ca totul o sa fie bine ca au ajuns.
S-a lasat condusa de el.A intrat intr-un pamant ciudat,moale,ce semana o gadila in talpa.Auzea apa ce cadea de undeva.Era nerabdatoare.Inima ei batea din ce in ca mai tare.
A simtit ca deja ochii ii sunt dezgoliti dar continua sa ii tine inchisi.Ii era teama.Daca nu o sa fie asa cum si-a imaginat?Daca nu e ce crede ea?Cat de frumos oare sa fie?
Curaj,Cora!Urmeaza sa vezi peisajul tau preferat.
A deschis ochii.A vazut cerul ce se intalnea undeva departe cu apa.Dar cata apa!Si cat cer!
-Uite,Cora.Aceasta este marea!
Cora nu zicea nimic.Statea nemiscata si privea.Nu se satura sa priveasca totul.Era asa de frumos.Pe mare se vedeau niste lumini colorate si de fiecare data cand simtea o racoase se auzea zgomotul apei.S-a apropiat.
A incercat sa prinda cu mana apa si sa se joace.Dar o lovea un val si alt val si tot asa.Se amuza ingrozitor.Chris o privea cu atata dragoste.Avea 17 ani si jumatate si inca nu vazuse marea.Era prima data.
Chris s-a apropiat de ea incet.In ochii ei atat de frumosi se regasea toata marea.S-a pierdut si el.
Erau amandoi acolo si totusi departe.
S-au asezat pe nisip tinandu-se de mana si au privit stelele.Ce multe erau.
De asta ii era frica Corei.Dintotdeauna visa sa ajunga la mare.Sa stea acolo si sa se sature de privit.Sa simta briza si sa cuprinda intreg cerul cu privirea.
Acum era acolo!Si era si el cu ea.Ce putea sa isi mai doreasca.Simtea ca momentul asta o sa ramana mereu pentru ea.Ca o sa inchida mereu ochii si de fiecare data o sa fie acolo.
Chris a plecat sa faca un foc mare.Ea a ramas acolo meditand la ceea ce i se intampla si vedea ca toata fericirea ei se invarte in jurul singuriei persoane care a facut-o sa zambeasca si sa descopere fericirea.Se uita la el si simtea ca il iubeste asa de mult incat pana si marea si cerul erau mici si vroia sa ii zica si nu putea.Incerca degeaba.Iubirea nu se spune nu se rosteste.Doar se simte.Si ea o simtea acum mai mult ca nicioadata.
S-a apropiat de Chris.Fusta alba si camasa de aceeasi culoare se ridicau in puterea vantului si parea un inger abia coborat.Baiatul a ramas fara cuvinte.In lumina focului ochii ei sclipeau mai frumos ca niciodata si erau atat de adanci si de nepatruns.Mainile ii erau pline de nisip iar inima de dragoste.Manaca stanga era cazuta pe jumatate iar pielea ei cafenie si fina se lasa alintata de caldura focului.
El era in fata ei iar ea era in fata lui.Era un foc intre ei.Sa se stinga el vreodata?
S-au apropiat unul de celalat si s-au strans in brate prinsi de cadrul feeric .Buzele lor s-au intalnit.El era rece ea era calda insa ea tremura il bratele lui.
Se iubeau mai aprins ca niciodata.Acum era doar ei doi si soarele se rasarea timid din  mare.Se inalta ai mandru ca niciodata.Se ridica pentru ei doi.Tinandu-se in brate stateau si priveau.Dar orice rasarit are si un apus nu?Sa stie ei asta acum?

Continuare...

Cora se simtea perfect alaturi de el.Erau mereu impreuna iar el devenise confidentul ei,juranlul ei nescris.Poate ca uneori simtea ce el este mult prea bun pentru ea dar cand privea bratara ce o avea la mana isi dadea seama ca niciodata nu a avut noroc si ca de cand isi stia numele nu traise o clipa de fericire.Acum era implinita.
Caminul nu mai era asa de sinistru si parca nici doamna Sava nu mai era chiar o vrajitoare.
In drum spre casa acum nu mai plangea,din contra,radea si tinandu-l de mana pe Chris innumarau impreuna frunzele ce cadeau la fiecare suflare de vant.
Totul era perfect!Uneori ea credea ca viseaza si in naivitatea ei se ciupea de mana sa verifice adevarul.Pe ea o durea insa pe Chris il amuza teribil.Si el o iubea atat si atat de mult!
Ii placea totul la ea:rasul,privirea ei cand vroia ceva,pozitia sobra din timpul orelor,expresia ei trista atunci cand nu stia raspunsul corect si chiar si suvita de par ce o deranja cand scria.
Erau facuti unul pentru celalt.Ea visa iar el era printul.
Ca intr-o lume unde nimic nu se intampla gresit,unde sunt decat ei doi pe un fond roz,unde raul nu primeste rol si nu are niciun act de jucat,asa se simteau eu doi.
Protagonistii unei povesti de dragoste ce ramanea acolo.
Acolo in sala de clasa,acolo in fata portii 13,acolo pe scarile caminului,acolo in podul prafuit,acolo in sufletul ei si al lui.
Ei doi si o lume mare.Doi copii si o iubire.Inceput de basm?