Cora se simtea perfect alaturi de el.Erau mereu impreuna iar el devenise confidentul ei,juranlul ei nescris.Poate ca uneori simtea ce el este mult prea bun pentru ea dar cand privea bratara ce o avea la mana isi dadea seama ca niciodata nu a avut noroc si ca de cand isi stia numele nu traise o clipa de fericire.Acum era implinita.
Caminul nu mai era asa de sinistru si parca nici doamna Sava nu mai era chiar o vrajitoare.
In drum spre casa acum nu mai plangea,din contra,radea si tinandu-l de mana pe Chris innumarau impreuna frunzele ce cadeau la fiecare suflare de vant.
Totul era perfect!Uneori ea credea ca viseaza si in naivitatea ei se ciupea de mana sa verifice adevarul.Pe ea o durea insa pe Chris il amuza teribil.Si el o iubea atat si atat de mult!
Ii placea totul la ea:rasul,privirea ei cand vroia ceva,pozitia sobra din timpul orelor,expresia ei trista atunci cand nu stia raspunsul corect si chiar si suvita de par ce o deranja cand scria.
Erau facuti unul pentru celalt.Ea visa iar el era printul.
Ca intr-o lume unde nimic nu se intampla gresit,unde sunt decat ei doi pe un fond roz,unde raul nu primeste rol si nu are niciun act de jucat,asa se simteau eu doi.
Protagonistii unei povesti de dragoste ce ramanea acolo.
Acolo in sala de clasa,acolo in fata portii 13,acolo pe scarile caminului,acolo in podul prafuit,acolo in sufletul ei si al lui.
Ei doi si o lume mare.Doi copii si o iubire.Inceput de basm?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu