Inapoi la destinatar

Soarele iesea si se ascundea iar dupa nori.Cora imprastiase toate hainele pe pat.Dulapul era gol iar bratele ei erau pline de haine.Nimic nu i se parea frumos.Ceva foarte ciudat.Ea mereu gasea combinatia potrvita.Acum insa avea emotii si vroia sa arate foarte bine.Maya radea de ea insa ei nu ii pasa.Era nervoasa si incruntata.In sfarsit a gasit ceva frumos!Arata mai bine ca niciodata.Dar oare sa fie hainele de vina?Eu as zice ca frumusetea aceea venea din interior.Sufletul ei zambea si era plin de bucurie.Asta o facea asa de deosebita.
A vrut sa iasa in graba dar s-a oprit.A intors capul incet catre caietul verde.Era timpul!Avea 17 ani si se simtea acum destul de matura incat sa poarte cu ea amintirea mamei ei.A dechis caietul si a luat bratara.Asa de bine ii statea pe mana.
A plecat apoi in graba.Aproape ca fugea.Fiecare pas marca 3 baiati de inima.Nici nu mai vedea drumul.A ajuns in cap de strada si l-a vazut pe el.Statea sprijinit de gard cu o privire trista.Cand a vazut-o asa de fericita si-a dat seama ca raspunsul ei era cel care avea sa il faca cel mai norocos.
Ea a alergat spre el razand iar el a deschis bratele din instinct.Cora a sarit in bratele lui iar el a apucat sa se invarteasca cu ea de 3 ori privind-o adanc in ochi si simtind ca toata lumea se rezuma acum doar la ea,la Cora!A fost primul lor sarut.Cora a adus cu ea floarea pe care o primise de la el si pe care a pastrat-o intr-o carte de atunci.A vrut ca ea sa se intoarca de unde a plecat,adica la el,si vroia ca floarea sa ii aduca lui Chris mereu aminte de ea.
Ea l-a luat de mana si l-a strans mai puternic ca niciodata.Ce mult il iubea.Si ce mult simtea ca era iubita!

Au plecat amandoi spre scoala tinandu-se de mana.Nu le mai era frica.Au intrat in scoala mai mandrii ca niciodata.Toti se uitau la ei ciudat si susoteau cate ceva dar ei nu mai vedeau si nu mai auzeau nimic.Pentru moment aveau impresia ca totul e perfect si asa o sa ramana.Dar...nimic nu e perfect!