Caietul verde

Dimineata Cora era prima care se trezea , incepea sa iti pregateasca cartile si geanta pentru scoala si pleca inainte ca cineva sa se trezeasca.Ura viata pe care o ducea.Oare nu merita ceva mai bun?Asta se intrebau toate ce se aflau la poarta 13 insa ea se simtea diferita.Si era!Era frumoasa ,cu trasaturi fine.buze groase,de un roz deschis,si cu gene mari ,intoarse si ceea ce era de invidiat la ea era ca stia sa faca din o haina urata ceva ce toti ar fi cumparat.Avea simtul modei.Posibil sa fie mostenire de la mama sa.Aflase de ea in urma cu 5 ani ca statea in oras si ca era o doamna cu multa influenta in lumea celor bogati.Asta o facea sa isi urasca si mai mult stilul de viata.Restul copiilor erau abandonati pentru ca parintii fie erau morti fie erau saraci,insa ea...putea sa fie crescuta de o familie adevarata cu situatie buna si...a ajuns doar inca un numar intr-un camin de copii abandonati.
Toate astea o faceau sa isi doreasca din ce in ce mai mult sa iasa din aceea atmosfera si sa isi faca singura o viata de succes.Asta visa in fiecare seara.Singurii ei prieteni carora li se destanuia erau Maya si caietul verde primit dar de la aceasta.Caietul tinea ascuns fiecare gand fiecare lacrima stranse timp de 15 ani.Acolo avea poze,scrisori catre mama sa pe care nu le trimisese niciodata.Singurul lucru pe care il mai avea de la ea era o bratara mica,subtire de argint de care erau prinse 4 litere:C O R A.Niciodata nu purtase aceea bratara.Dar o pastra ca pe ceva sfant.Era si bratara in caietul verde pe care il avea mereu la ea si pe care nu il lasa din mana niciodata.
Dar toate astea erau lucruri ascunse.Ea nu era o fire comunicativa.La scoala toti ii stiau povestea si o priveau cu mila,dar ea nu vroia asta.Ea stie ca se duce la scoala pentru ca vrea sa reuseacsa prin propriile forte si restul era nimic.Dar de cateva luni i se intamplase ceva ciudat.Sa aiba oare legatura cu noul elev?Poate.Sau...?Nici ea nu stia.Dar ramanea cateodata minute in sir uitandu-se la el.Dar putea ea sa spere la ceva mai mult?Ea era o orfana si el era fiul npului primar.Ca toate fetele ce nu isi permit sa viseze isi afunda capul in carti si in caietul verde de fiecare data cand el trecea incercand sa ii evite privirea.
Poate ca ea nu observa dar si el o vazuse de mult si i se parea cea mai frumoasa dintre fete.Si nu numai lui.Toti o vedeau asa.Si pe buna dreptate.Dar nimeni nu avea curajul sa se apropie de ea pentru ca era in sine viziunea ghinionului si a nesansei deci...nu se ridica la nivelul celor ce erau acolo.In fine...el insa o vedea altfel,curajoasa,serioasa,misterioasa dar frumoasa,foarte frumoasa.
Asta se intampla de 6 luni...asa au mai trecut alte 6...si intr-o zi de primavara pe 1 martie chiar caietul verde ascunde "Astazi am primit o floare...eu...m-am bucurat...si era de la el!Am simtit ca sangele incepe sa alerge prin vene si ca sufletul o sa imi iasa din camasa uniformei."
Da...Cora primise o floare de la Chris.In sfarsit tanarul isi facuse curaj sa se aseze la masa ei de studiu din biblioteca si ea in cele din urma a lasat cartea jos si asa li s-au intalnit privirile.
Ea i-a multumit si a zambit mai frumos ca niciodata iar el dupa ce a tusit formal a atins-o cu buzlele pe obraz lasand-o cu ochii atintiti asupra lui.Totul s-a intamplat repede.
Oare isi permite el sa iubeasca o fata orfana si aparent fara alt viitor stralucit decat cel din vise?Iar ea va putea sa isi ridice in sfarsit privirea si sa il lase pe el sa patrunda il lumea ei ca o raza de soare ce e asteptata dintotdeauna?