luni, 28 septembrie 2009

Ochi de cristal...suflet de gheata!


Incerc sa imi amintesc cum era la inceput.Cum era ea la inceput.Blanda,sensibila...se pierde.Ce pacat ca se duce usor catre rautate un suflet bun.Dar asa se intampla mereu.Ea nu e vinovata.Ea e doar o victima.A incercat sa reuseasca intr-un mod cat mai normal si mai umil insa nu a reusit sa treaca de barierele meschinului si a sentimentului de ura.Se zice ca cel ce da ura,primeste tot ura.Aici e invers..cel ce primeste ura...va da ura.Asa si eroina mea.A fost alungata,umilita.A crezut in vorbe dulci si a avut incredere in oameni.Dar mai ales in el,de la el se astepta la protectie,la priviri blande si a fost lasata balta cand nu era cazul.Nu o sa insist pe imaginea dramatica.Am reprezentat-o destul de bine mai jos.Acum in ea nu mai e nimic dramatic.Poate doar ca sufletul e facut scrum,ca ploapele nu se deschid zambind ci se deschid usor,incet,lenes si atat de seducator,poate chiar vulgar.

Toti o priveau pe Cora ca pe o zeitate.E de inteles,e mult prea frumoasa.Saracul Wlad.A ajutat la zidirea unei egoiste.Cora nu ii acorda atentie lui Wlad dar nici nu il ura.Stia ca el o iubeste si stia ca poate sa profite.

Imi e mie greu sa cred ca  o persoana se poate schimba asa de mult.Dar asa e realitatea.Azi inocenta maine frivola si neiertatoare.Cora stia ca nu o sa ramana mult langa Wlad si asta o bucura.Ii placea sa vada ca cineva e dependent de ea,de frumusetea ei.

Wlad...el banuia insa se temea de momentul asta.Dar...de ce te temi nu scapi....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu