Ca la inceput!

Cora a plecat suparata ...dar se simtea atat de ciudat.Pana acum aceea fusese casa ei de atatia ani,acolo a copilarit ...acolo a plans...acolo a ras.E adevarat ca in fiecare zi spera sa plece de acolo,sa uite trecutul asta dureros,dar nu se gandea ca despartirea asta o sa fie asa de dureroasa.
Nu mai conta acum nimic pentru ca oricum era singura cu o geanta in mana si fara idee spre ce loc se indreapta.S-a dus intr-un parc.Era inca lumina,dar pentru cat timp?Urma sa se faca noapte si ea unde o sa doarma?Ce urat sentiment ....singura pe lume doar cu vise si dorinte pe care nu era sigura ca o sa le indeplineasca vreodata.A simtit deodata ca o uda ceva pe mana.Incepuse ploaia.Trist ghinion!Ea statea cu privirea pierduta si cu geanta in brate.Era ca un pui ce s-a pierdut de cosca si sta acum sa il ude ploaie ..singur...trist...!Deja hainele ii erau ude pana la piele,parul i se lipise de fata si ii era din ce in ce mai frig.
S-a ridicat deodata hotarata fara sa clipeasca insa.Si-a luat geanta si a plecat in graba.Se indrepta catre casa lui Chris.A stat cateva minute in fata usii reflectand:"El sigur o sa ma ajute...o sa gaseasca el o solutie!"
Si-a facut curaj si a apasat pe sonerie.A raspuns mama sa.Cora se astepta ca aceasta sa se enerveze si sa fie oarecum mirata,insa nici gand de asa ceva.Femeia a raspuns mai calma ca niciodata,a intrebat-o cine este si pe cine cauta,prefacanu-se ca nu o cunoaste.
Cora se simtea mai ciudat ca niciodata.A raspuns insa ca vrea sa vorbeasca cu Chris si a inceput sa vorbeasca fara rasuflare.I-a spus femeii ca a fost data afara si ca nu are unde sa se duca.Aceasta nu parea deloc patrunsa de situatie.S-a uitat deodata la ea din cap pana in picioare si i-a raspuns cat a putut de rece:"Chris nu este.A plecat astazi de dimineata in strainatate la studii."
Cora nu a putut sa reactioneze pe moment.Se uita la femeia ce stea in usa asteptand sa plece si nu stia ce sa zica.Cum de a plecat Chris?Cum de parasit-o exact acum.El nu ar face asta.
Trist dar adevarat Cora!Asa sunt baietii.Pleaca exact atunci cand simti cel mai mult nevoia sa iti fie aproape,exact atunci cand esti sigura ca sunt cei mai sinceri...atunci mint cel mai bine si atunci cand crezi ca ai gasit printul fermacat este doar o simpla broasca raioasa.Nimic special.
Desigur ea nu avea acum timp sa se gandeasca la asta.El era ultima ei speranta.Era singurul de care se agata atunci cand credea ca viata are ceva bun si pentru ea.Acum avea ea nevoie de el,iar el nu era.
Femeia statea in usa si se uita la Cora care a cazut in genunchi cu mana la ochii si a bufnit in plans.Femeia a scos niste bani si i-a intins indiferenta catre fata.
Cora si-a ridicat privirea plina de ura,asa de multa ura incat nu stransese niciodata in suflet.S-a ridicat si a vrut sa plece.Femeia i-a zis:"Nu te prosti!Ce crezi ca o sa faci noaptea singura fara bani.I-ai si pleaca."
Cora s-a intors din drum si i-a luat.Oricat de mult o ura femeia avea dreptate.Inainte sa plece insa a aruncat o ultima privire casei si balconului unde statea ea cu Chris si priveau stelele.Parca ii si vedea umbra la geam.Oare sa fie el?S-a apropiat.Nu,nu era el!El o parasise,el era departe,el era doar un mincinos.
A plecat din nou singura ca la inceput.Avea inima plina de iubire si de ura in acelasi timp.Oare care sa domine?