Masina mergea cu viteza iar sufletul ei statea in loc.El nu plecase din oras chiar daca erau pe drum de 3 ore.Nu simtea frica de nou.Ii era scarba de trecut.Ii era rusine fata de ea.Pentru ca si-a promis ca atunci cand o sa plece o sa fie alta.O sa aiba o viata fercita si o sa ii ajute pe toti ca ea...orfani.Si-a promis ca o sa aiba bani...multi banii ...asa multi cati avea Wlad.
Mosia era mare si frumoasa.Flori de toate culorile si mult lux.O femeie simpla si cu o expresie primitoare i-a intimpinat cu bucurie.Era doamna Greta,femeia ce avea grija de casa.
Cora dorea sa o vada pe mama lu Wlad asa ca acesta a condus-o in biblioteca.Cum a deschis usa si a intrat Cora a simtit ca o cuprinde un fior de teama.Pentru prima data simtea frica de ce se va intampla.Scaunul de piele mare s-a intors si o femeie frumoasa,exagerat de frumoasa a ridicat privirea catre ei.Palaria rosie se alpeca usor catre ochiii ei frumos conturati cu tus negru.Cand s-a ridicat printr-o miscare asa de eleganta incat Cora nu mai vazuse niciodata,rochia de matase a alunecat usor pana in pamant.Doamna a intins mana prinsa intr-o manusa de catifea rosie catre Cora si i-a zis:"Eu sunt Doamna Walter.Dar prietenii fiului meu imi pot spune Dora."
Cora de pierduse cu totul.Asa de mult o admira.Era atat de placuta si totusi atata de rece in miscari si in vorbe.Parea de gheata si totusi ceva ii arata bunatatea.
"Eu ma numesc Cora.Sunt foarte incantata sa va cunosc."
Femeia a zambit ironic si a plecat dupa ce si-a imbratisat fiul si i-a urat bun venit acasa.
Si in gandul meu....si in gandul ei...ruleaza aceeasi intrebare:O sa gaseasca ea aici fercirea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu