Miercuri...

Zi de miercuri....de dimineata de cand a sunat ceasul si am vazut ca incep sa se strecoare raze slabe de lumina prin camera si mi-am dat seama ca trebuie sa ma ridic si sa ma pregatesc sa plec...m-a cuprins o oboseala de parca nu dormisem atatea ore ci alergasem pana la Bucuresti si inapoi.Totusi unde e constiinta e si putere si m-am ridicat repede inainte sa adorm fara sa imi dau seama.In 5 minunte am fost gata si cand m-am trezit bine eram in taxi mergeam spre scoala.Ce ma trezise era frigul.Se vede ca a venit iarna.Pielea inteapa la fiecare adiere de vant.
A fost o zi buna dar si rea.Am dat si teza la romana.M-am bucurat ca am stiut ce sa scriu.Ai asa o satisfactie cand vezi ca macar in atata ghinion ai putin noroc sa iti pice romantismul.Ciudata zi...am ramas apoi la cercul de literatura unde am discutat despre "Procesul" de Franz Kafka.Mie mi-a placut cartea si am reusit sa o citesc si sa imi starneasca putin cate putin curiozitatea.Am stat si am ascultat si parerile altora.Eu una eram de partea celor ce il considerau liber de orice cupla.Mi se pare ca si el a avut asa de mult ghinion de care nu era vinovat.Nu a spart nicio oglinda si nici nu a stat sub o scara dar destinul este destin si nimic nu poate sa te salveze de implinire.Sunt de acord ca el este doar o marioneta care are dezavantajul de a juca un joc prost si corup al caror reguli nu le cunoaste oricat s-ar strofoca.In final moare...caci asa ii este scris si mi se pare ca moare plin de demnitate cu ochii in sus caci acolo tintea si mereu avea sa fie mai sus de sistemul corupt si ametit.Desi asta intra in antiteza cu vorbele sale din final "Ca un caine" mie mi se pare ca e doar un element care propune la reflectie...la meditatie asupra vietii de care trebuie sa ne bucuram asa cum putem si sa nu lasam nimic sa ma umbreasca fericirea...sa luptam pana la capat sa nu ne lasam coplesiti de probleme si sa avem puterea sa nu fim caini injunghiati.
Am stat si am ascultat parerile altora.Toate mi s-au parut demne de admirat pentru simplul fapt ca erau sustinute cu argumente si ca plecau de la niste persoane care se vedea ca au inteles mesajul cartii.Un singur aspect m-a deranjat si mi s-a parut un factor de stres.Un baiat pe care nu il cunosc ce se afla in spate...a decis sa se faca si el cumva auzit si bagat in seama...cu o parere absolut "originala" (credea el) si anume ca aceasta carte este o prostie sau o idiotenie nu mai stiu exact ce a folosit sau daca nu cumva le-a folosit pe amandoua.Deci oare cum isi permite un personaj ce inca nu a trecut de gardurile liceului sa critice o opera pe care nu reuseste sa o inteleaga?Sa fie autorul de vina pentru carentele lui?Poate ca aceasta nu era pe placul lui sau nu a inteles-o asta insa nu inseamna ca este o idiotenie.Consider ca orice creatie este ceva ce merita admiratie pentru efort chiar daca nu ne place sau nu o intelegem.Deci asta a fost un factor de stres si am vrut sa ripostez dar m-am moderat...ce sens avea sa ma lupt cu parerea unui individ care vorbea tare si prost?Clar nu eram pe aceeasi unda caci pe mine ma durea in gat,nu puteam sa vb ca el.In sfarsit fiecare cu parerea lui dar nu mi se pare normal sa te trezesti in mijlocul (La figurat...ca la propriu era in spate am mentionat) unui grup de oameni ce se strofoaca acolo sa isi exprime ideile cat mai frumos si mai plastic si sa strigi in gura mare"Oamenilor ce cautati voi aici...ce studiati voi e o idiotenie cea mai proasta carte." Ce ziceti de asta?Nu merita el sa i se lipeasa aceasta carte de mana ca sa invete poate asa sa respecte si pe cei din jur si parerile lor dar si autorul care saracul de el poate a pierdut nopti zile luni...ore de concentrare ca sa faca si el acolo o idiotenie de carte pe cate ajunge omul de liceu si o critica asa cum vrea.
Si asta mi-a servit drept tema de gandire in drum spre casa.Evident ma duceam singura de la un capat in celalalt capat al orasului si aveam nevoie de ceva la care sa meditez.Si m-am gandit la asta...la respectul pe care il afisam in public pentru ceilalti si pentru eforturile lor.Am stat si m-am gandit daca si eu am actionat asa cum a facut el...nu mi-am adus aminte sau imi era rusine sa recunosc ca poate si eu am fost factor de stres pentru altii.Doamne cat de penibil ....sper sa fie adevarat ca nu imi mai amintesc si nu ca in realitate creierul meu nu vrea sa recunoasca.Doamne fereste!Macar baiatul asta m-a invatat ceva...sa respect mereu ceea ce reprezinta ceva pentru altii si ceea ce iubesc ei sau compun.Si sa respect si parerea lor si nu in ultimul rand sa ma respect pe mine ca parte din societate.Mdah...deci azi am meditat....Si a fost si ziua mamei mele...mamis...;;) mamix...trece timpul...deci am si petrecut...ce pot sa zic...inca nu s-a incheiat ziua cine stie ce mai visez sau ce ma mai apuc sa contemplez asta seara...e bine ca nu vad luna din pat insa am luna pe pereti si stelute pe tavan....:) d'aia sunt eu asa de visatoare...dorm mereu printre stele...ahhh...ce metafora...:X Hai ca a fost bine si azi....sa vad partea plina a paharului care e gol ....macar nu am start nicio oglinda...am vazut o pisica neagra dar e Leana care sta mereu pe la bloc si o ignor,o scara nu am mai vazut de mult...si umbrela in casa nu am mai deschis-o de ceva vreme....de la ultima ploaie....stau bine mah! =))