Intr-o lume in care pierd numai eu....totul e atat de fals.....bla bla...nu mai credeti nimic...totul e minciuna. punct!

Alta pierdere

Se spune ca speranta moare ultima...si ce se face atunci cand desi ai tinut cu toate fortele sa o trezesti la viata, moare si ea?Mai ramane doar sa te resemnezi ca ai mai pierdut ceva,ca s-a ales praful de luni de munca,ore de sperante facute si mii si mii de peisaje imaginate.Ca nu mai esti unde trebuie si ca rutina continua,ca ai cautat sa faci ceva dragut si te-ai ales cu dezamagirea.

"asta e" "asa a fost sa fie" "ghinionul nostru" sick of that.

Hai sa punem punctul final,sa dam pagina,sa inchidem fereastra catre o alta bucurie sa ne prefacem ca nu stim ce inseamna "renuntare".

Hai sa ne indreptam privirea catre alte orizonturi si sa speram ca odata si odata nu o sa mai fim "pedepsiti" pe nedrept.Hai sa uitam!

Hai sa continuam ritmul vesnic lenes,sa ne rugam sa nu mai ne stropeasca "lava dezamagirii" si ca norul sa nu ne mai umbreasca speranta.

Hai sa revenim la normal.Ce frumusete ne asteapta.....mai avem sperante de refacut,teze de dat,prieteni de ajutat,minciuni de inghitit,falsitate de ignorat.....

PS:Felicitari noua!Piesa este minunata.Este si o sa fie aici sau in Italia, oriunde.Pacat ca timpul trece......si trece....tic tac.............................end!....Chhh...over!!

O clasa de ciudati

Coelgi care cititi postul...imi cer scuze...titlul e doar un citat.Nu ma intrebati cine caci sursa nu se dezvaluie.Sa va multumiti sa stiti ca e o personalitate si inca ce personalitate(Ala care se prapadeste de ras!!!) asa....ce ziceam?A da! O clasa de ciudati....Cum sa nu....deci....unu e un pripas amarat si un prieten de incredere....alta e o prajitura pufoasa dar persoana pe care o suni ca sa ii plangi in telefon la orice ora....altu este un zgarcit si un fitos dar are stilul lui original....alta este pisicita si sensibila dar spune ce gandeste....alta este retrasa insa fata de cei pe care ii iubeste e mai aproape ca niciodata.Si continuam cu unii care sunt naivi si tontolini dar sunt farmecul clasei altii care se uita in oglinda de la telefon dar sunt cei fara de care nu am mai fi "noi".Si sunt unii care casca gura pierduti in zare dar hey....noi de cine am mai rade?Si fara ea ar mai fi la fel?(ala care da din cap in semn de nu).

As mai zice atatea dar cred ca voi ati prins ideea.Da,fratilor!Astia suntem noi si da...poate ca suntem ciudati dar nu e lege care sa ne pedepseasca.Suntem noi si atat si cred ca e cazul sa invatam sa ne cam respectam unii pe altii!!!(ala care scoate limba si ala care face cu ochiul)

Asa ca ....data viitoare cand se mai emite o noua "Dogma"(astazi am invatat exact ce inseamna si sunt mandra)de genu o sa va tin la curent.....pana data viitoare haideti sa incercam sa nu mai vorbeasca gura fara noi...sau ma rog....ce mai face ea acolo....(ala care face cu ochiul intentionat)Deci....(ala care face cu mana in semn de PA)!

Curat protest!!

Protestez ca  ma enerveaza nedreptatea!

Protestez ca nu mai suport sa vad un profesor care isi varsa nervii p elevi!

Protestez pentru ca nu imi place discriminarea!

Protestez pentru ca nu putem sa suportam pe cineva care nu ne suporta!

Protestez pentru ca nu mai e democaratie aia in care nu se asculta ambele variante!

Protestez pentru ca altceva nu pot sa fac!

Protestez aici pentru ca altundeva ar fi nesimtire!

Si in final protestez pentru ca nu pot sa protestez altfel...dar oricum protestez!!!!!!

Cerem demisia!

Desfiintarea blogo-socio-sclavala

Ha....ti-am zis ca o sa fac asta.....si ghici dc?Pentru ca nu imi dai guma de copii(mi-ai dat doar 1 data si atunci jumate) pentru ca raspunzi urat cand ai zile proaste si apoi bati in retragere cu un zambet lama....pentru ca ne-ai jignit, pe mine si p pisi(se stie ea care) pentru ca nu mi-ai luat martisor pe motiv de zgarcenie.....pentru ca atunci cand "bati palma" u chiar o bati pana o omori.....pentru ca astazi mi-ai zis ce gandeai cand ai zis sa convertim blogul in bani....:D si deci...asa de final...pentru ca respiri :)))  hai ca te-am desfiintat maxim.

 

                                                                               XoXo Palamida comestibila

                                                  

Era odata...

Era odata o prietenie stransa si frumoasa.Se iubeau si se respectau.Increderea era icoana lor si stiau ca nimic nu va putea sa distruga podul uneia catre cealalta.Timpul trece si uneori e rau...au inceput sa cada scandurile podului una cate una.Minciuna s-a strecurat intre ele si totul a ramas in urma.A plecat una cate una...nimic nu e intamplator.Se poate sa fie totul imaginar?Se poate sa te simti strain fata de cineva care ti-a fost alaturi mereu la propriu?Se poate sa te inseli si sa traiesti mereu cu o impresie gresita?Si a ramas fara ele...dar viata continua.Prieten e el care iti e alaturi si care te iubeste din priviri si din fapte nu din vorbe.]

Am inteles ca acolo unde cade o piatra asa e scris....am inteles ca acolo unde e suferinta o sa vina mai tarziu fericirea....am inteles ca nimic nu se intampla fara rost...am inteles ca iubirea si increderea se da in bucatele mici si treptat....am inteles ca viata nu e deloc grea atunci cand o vezi usoara....am inteles ca sa fiu eu nu e nimic din ce ar putea altii sa faca.

Perfectiunea ce produce suferinta sau Doamna Plinadea

Vai cat de simplu e sa judecam fara sa analizam mai intai daca nu cumva suferim de aceeasi "boala".Cum sa intrebi ceva si apoi sa nu astepti sa ti se dea raspunsul pe motiv ca nu te mai intereseaza?Cum sa jignesti o persoana doar pentru ca are alte gusturi si pentru ca gandeste altfel?Pe ce motiv ai tu dreptul sa iti bati joc de cineva care dupa umila si neinteresanta ta parere valoreaza mai putin ca domnia ta?

Spui ca nu conteaza de religie nationalitate sau culoare, toti suntem egali dar e doar o impresie de incipit pentru ca in libertatea gandirii tale esti cea mai egoista si discriminatoare persoana.Dar cine sa te judece cand nimeni nu te ajunge?Si da eu am mancarimi pe piele cand te ascult sau te vad.Si da imi provoci sila cu falsitatea ta.Si da exista persoane mai bune ca tine.Si da....esti o suferinda a vietii.

Dar priveste partea buna a lucrurilor....ai avut onoarea sa te regasesti intre randurile blogului meu....dar ce crezi?Daca nimeni nu o sa imi citeasca postul este pentru ca nimeni nu te iubeste...pentru ca nu are de ce....Asta e....have a nice life....but you can't! big  kiss....you really need it!:*

Respectul

Mi-a atras atentia tema respectului din ziua de azi.Si nu ma refer doar la respectul gen "lasat femeie batrana sa se aseze pe scaun in autobuz" ci la respectul de zi cu zi,la respectul de sine,la respectul fata de viata.

Nu sunt o fiinta perfecta si nici nu cred ca exista asa ceva insa respectul nu este o calitate sau un defect este doar ceva vital.Multi gresesc considerand ca doar pentru ca au lasat o femeie in fata la coada din magazin sau pentru ca au dat 1 ban unui om sarac si-au facut datoria pentru restul lunii.Nu e chiar asa.

Am vazut astazi un film...ce e drept insipirat din fapte reale...ce se intampla in ziua de azi din ce in ce mai des.Este vorba despre o fata de 16 ani care ramane insarcinata si decide sa dea copilul unei familii care ii va putea da ceea ce ea nu poate.Mi se pare atat de ciudat sa dai o viata...un copil ca si cum destinul lui iti apartine.Doar pentru ca nu poate sa raspunda pentru el i se iau toate drepturile.Inainte de asta se considera obtiunea avortului sau mai bine zic "crima cu premeditare".Unde mai e respectul fata de viata?Cine poate sa decida cand sa moara o fiinta?

Din ce in ce mai multi tineri care se drogheaza sau care consuma alcool pana la epuizare.Sa te bucuri de viata nu inseamna sa faci tot ceea ce e gresit pentru ca apoi sa iti para rau.Sa ai respect fata de tine este sa stii cand sa spui nu fara sa iti pese de grup,de parerea altora.Sa ai respect fata de tine implica sa ramai singur in lumina cu propriile principii si valori chiar daca pare tentanta partea plina de intuneric unde nu te regasesti.

Sa ai respect fata de tine este sa nu iti fie niciodata rusine de ceea ce ai facut candva,sa poti sa iti recunosti o vina si sa iti iei niste aplauze tot cu fruntea sus,sa poti sa o iei de la capat chiar daca totul pare pierdut si sa reusesti.

Nu sunt multe de facut...dar uneori pare atat de greu incat unii se lasa invinsi de nesimtire.

People change...

Asta e fraza zilei...a devenit un motto pentru mine in ultima perioada.Observ cu tristete ca toti se schimba si nimic nu e la fel.Sincer ma asteptam ca frunzele sa fie verzi si apoi galbene....cameleonul sa aiba mai multe culori ....insa nu credeam ca oamnii se pot schimba atat de mult.Si ce e dezamagitor este ca nu se mai stinge procesul de schimbare si ca nu reusesc sa mai recunosc inceputul in niciuna dintre etape.Ma simt de parca nu mai cunosc persoanele acestea cameleonice.Sa cresti o viata langa asemenea oamenii si sa realizezi ca in esenta nu ii mai cunosti.Ce poate sa schimbe un om atata de mult?Macar o urma de calitate sau defect dinainte trebuie sa rescunoti...dar asa sa devina o enigma ptr tine o persoana apropiata ....sa se transforme din apropiat in individ....e cel putin dureros si crud pentru cei ce raman mereu la fel pe dinauntru.Poate sa te schimbe o situatie ...un necaz...o iubire...trecerea anilor...dar...niciodata nu se renunta la principii si valori.Poate eu sunt cea care traieste cu o impresie gresita.Poate ca si eu o sa ma schimb candva doar ca unii o fac mai devreme si altii mai tarziu.Dar uite ca am un defect nebun sa am incredere in oameni si cat timp o sa intalnesc persoane demne de admirat (si nu mi-e teama sa recunosc ca sunt cateva in viata mea care imi confera modelul de care am nevoie) o sa fiu aceeasi persoana...

Plictiseala

Ce pot sa zic...era si normal ca odata cu vacanta sa se simta ceva ciudat asa....pe langa libertate leneveala si pierdere de timp aiurea....ceva ca si o lipsa...lipsa de a face ceva pentru a trece timpul mai repede.Oricum ma bucura sa stiu ca vine Craciunul....este sarbatoarea mea preferata.Sa se adune toata familia sa radem sa glumim sa ii multumim lui Dumnezeu ca suntem toti acolo si suntem sanatori.Si revelionul...un nou an....evident ca toti asteapta cu nerabdare.Eu abia astept ziua de maine sa ies sa ma joc cu zapada.Da...ca un copil mic...ce conteaza...bucuriile mari se nasc din lucruri mici.Asa si eu vreau sa ma bucur de zapada ...de un film bun de iarna,de o cana de ciocolata calda in compania celor mai buni prieteni.Suna asa de frumos...numai ca acum stau si ma plictisesc.Film am vazut si nu a fost asa de bun....ma gandesc mai tarziu sa ma apuc sa citesc o carte...dar nu stiu tot simt ca lipseste ceva...si poate ca si stiu ce lipseste dar inca nu vreau sa recunosc sau nu mai vreau sa recunosc....ce conteaza....parca m-am obisnuit cu starea asta...grav e ca vreau sa ies din ea si nu mai pot.Poate maine....

Miercuri...

Zi de miercuri....de dimineata de cand a sunat ceasul si am vazut ca incep sa se strecoare raze slabe de lumina prin camera si mi-am dat seama ca trebuie sa ma ridic si sa ma pregatesc sa plec...m-a cuprins o oboseala de parca nu dormisem atatea ore ci alergasem pana la Bucuresti si inapoi.Totusi unde e constiinta e si putere si m-am ridicat repede inainte sa adorm fara sa imi dau seama.In 5 minunte am fost gata si cand m-am trezit bine eram in taxi mergeam spre scoala.Ce ma trezise era frigul.Se vede ca a venit iarna.Pielea inteapa la fiecare adiere de vant.
A fost o zi buna dar si rea.Am dat si teza la romana.M-am bucurat ca am stiut ce sa scriu.Ai asa o satisfactie cand vezi ca macar in atata ghinion ai putin noroc sa iti pice romantismul.Ciudata zi...am ramas apoi la cercul de literatura unde am discutat despre "Procesul" de Franz Kafka.Mie mi-a placut cartea si am reusit sa o citesc si sa imi starneasca putin cate putin curiozitatea.Am stat si am ascultat si parerile altora.Eu una eram de partea celor ce il considerau liber de orice cupla.Mi se pare ca si el a avut asa de mult ghinion de care nu era vinovat.Nu a spart nicio oglinda si nici nu a stat sub o scara dar destinul este destin si nimic nu poate sa te salveze de implinire.Sunt de acord ca el este doar o marioneta care are dezavantajul de a juca un joc prost si corup al caror reguli nu le cunoaste oricat s-ar strofoca.In final moare...caci asa ii este scris si mi se pare ca moare plin de demnitate cu ochii in sus caci acolo tintea si mereu avea sa fie mai sus de sistemul corupt si ametit.Desi asta intra in antiteza cu vorbele sale din final "Ca un caine" mie mi se pare ca e doar un element care propune la reflectie...la meditatie asupra vietii de care trebuie sa ne bucuram asa cum putem si sa nu lasam nimic sa ma umbreasca fericirea...sa luptam pana la capat sa nu ne lasam coplesiti de probleme si sa avem puterea sa nu fim caini injunghiati.
Am stat si am ascultat parerile altora.Toate mi s-au parut demne de admirat pentru simplul fapt ca erau sustinute cu argumente si ca plecau de la niste persoane care se vedea ca au inteles mesajul cartii.Un singur aspect m-a deranjat si mi s-a parut un factor de stres.Un baiat pe care nu il cunosc ce se afla in spate...a decis sa se faca si el cumva auzit si bagat in seama...cu o parere absolut "originala" (credea el) si anume ca aceasta carte este o prostie sau o idiotenie nu mai stiu exact ce a folosit sau daca nu cumva le-a folosit pe amandoua.Deci oare cum isi permite un personaj ce inca nu a trecut de gardurile liceului sa critice o opera pe care nu reuseste sa o inteleaga?Sa fie autorul de vina pentru carentele lui?Poate ca aceasta nu era pe placul lui sau nu a inteles-o asta insa nu inseamna ca este o idiotenie.Consider ca orice creatie este ceva ce merita admiratie pentru efort chiar daca nu ne place sau nu o intelegem.Deci asta a fost un factor de stres si am vrut sa ripostez dar m-am moderat...ce sens avea sa ma lupt cu parerea unui individ care vorbea tare si prost?Clar nu eram pe aceeasi unda caci pe mine ma durea in gat,nu puteam sa vb ca el.In sfarsit fiecare cu parerea lui dar nu mi se pare normal sa te trezesti in mijlocul (La figurat...ca la propriu era in spate am mentionat) unui grup de oameni ce se strofoaca acolo sa isi exprime ideile cat mai frumos si mai plastic si sa strigi in gura mare"Oamenilor ce cautati voi aici...ce studiati voi e o idiotenie cea mai proasta carte." Ce ziceti de asta?Nu merita el sa i se lipeasa aceasta carte de mana ca sa invete poate asa sa respecte si pe cei din jur si parerile lor dar si autorul care saracul de el poate a pierdut nopti zile luni...ore de concentrare ca sa faca si el acolo o idiotenie de carte pe cate ajunge omul de liceu si o critica asa cum vrea.
Si asta mi-a servit drept tema de gandire in drum spre casa.Evident ma duceam singura de la un capat in celalalt capat al orasului si aveam nevoie de ceva la care sa meditez.Si m-am gandit la asta...la respectul pe care il afisam in public pentru ceilalti si pentru eforturile lor.Am stat si m-am gandit daca si eu am actionat asa cum a facut el...nu mi-am adus aminte sau imi era rusine sa recunosc ca poate si eu am fost factor de stres pentru altii.Doamne cat de penibil ....sper sa fie adevarat ca nu imi mai amintesc si nu ca in realitate creierul meu nu vrea sa recunoasca.Doamne fereste!Macar baiatul asta m-a invatat ceva...sa respect mereu ceea ce reprezinta ceva pentru altii si ceea ce iubesc ei sau compun.Si sa respect si parerea lor si nu in ultimul rand sa ma respect pe mine ca parte din societate.Mdah...deci azi am meditat....Si a fost si ziua mamei mele...mamis...;;) mamix...trece timpul...deci am si petrecut...ce pot sa zic...inca nu s-a incheiat ziua cine stie ce mai visez sau ce ma mai apuc sa contemplez asta seara...e bine ca nu vad luna din pat insa am luna pe pereti si stelute pe tavan....:) d'aia sunt eu asa de visatoare...dorm mereu printre stele...ahhh...ce metafora...:X Hai ca a fost bine si azi....sa vad partea plina a paharului care e gol ....macar nu am start nicio oglinda...am vazut o pisica neagra dar e Leana care sta mereu pe la bloc si o ignor,o scara nu am mai vazut de mult...si umbrela in casa nu am mai deschis-o de ceva vreme....de la ultima ploaie....stau bine mah! =))

back tu you bro'

1. În ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi ?
Pot in fluturas?;;)

2. Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă ?
Familia si prietenii adevarati.

3. Ce apreciezi cel mai mult la o persoană ?
Sinceritatea,transparenta,firea puternica

4. Care-i culoarea preferată pentru haine ?
Negru,roz :)

5. Trei cuvinte care te definesc ca persoană...
hmmm....:) greuuu
orgolioasa-ambitioasa-lenesa:-"

6. O călătorie pe care ai vrea sa o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi ?
Clar Italia...:x

7. Citatul/zicala preferată...
Ce nu te omoara te face mai puternic!

8. Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci ?
Sa imi implinesc toate visele si sa pot sa ajut

9. Daca nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul ?
Sa il las pe bro sa ma ajute sa organizez revelionul :)) ....Sa imi fac o linie de imbracaminte,sa fac cursuri foto,sa invat sa calaresc :) si mai sunt :))))

10. Care e cea mai mare extravaganţă a ta ?
Orgoliul....PS:Doar suntem frati :))

Pe zi ce trece ma conving ca sunt o persoana norocoasa.Am o familie care ma iubeste si pe care o iubesc extrem de mult.Fara ele nu stiu ce as face.Le ador asa cum sunt...desi fiecare are momentele  sale.Sunt norocoasa ca am cui sa dau tot ce pot sa ofer.
Tot la capitolul noroc pot sa introduc si prietenii mei.Cateodata simt ca niciodata nu o sa ne indepartam ca mereu sa fim asa ca acum.Din partea mea o sa fac tot posibilul sa fie asa.O sa ador mereu sa vorbesc la telefon cu ei in timp ce se plictisesc pe drum...sa ma conving ca fiecare e original in felul sau si ca oricat de mult mi-ar placea sa le schimb unele feluri de gandire...in realitate ii ador pentru cum sunt si nu as putea sa ii vad altfel .Ii iubesc pentru ca stiu ca ma iubesc.
Si realizez acum in timp ce scriu lucrurile astea ca o sa le am mereu aici si cand o sa intru la facultate si cand o sa am primul salariu si cand o sa ii invit la botezul copilului meu si chiar si cand o sa ii cinstesc din prima pensie.Sunt sigura ca or sa fie acolo langa mine asa cum promit ca o sa fiu si eu langa ei.
Imi vine sa rad cand ma uit in urma si vad cat ne maturizam toti dar in esenta suntem tot noi...niste copii care au reusit sa lege cea mai frumoasa relatie:prietenia.
Vreau totusi sa mai enumar niste lucruri pe care vreau sa fiu sigura ca nu o sa le uit.Oricum singura scuza pe care as putea sa o folosesc in caz ca o sa uit astea este Alzheimer.
Deci promit ca o sa pastrez vie imaginea de la "Za Clan" si minunatele "cafele" din pauza mare realizate cu ajutorul termosului :)).Nu o sa uit nici spaima de pe fata celor care treceau in clasa a X-a pe holul nostru si eram toti in pozitie de tortura.
O sa imi fie dor sa incerc sa arat ce e bine in grupul muschetarilelor ...sa fiu cea care critica si mereu are ceva de comentat.Sa fiu cea rea pana realizez ca le iubesc pentru cum sunt si de aceea sunt cele 3 muschetarite pentru ca suntem atat de diferite dar ne iubim atat de mult.
O sa vreau mereu sa fiu langa cele mai vechi prietene alaturi de care mereu o sa ma simt bine ...indiferent de cat timp a trecut sau cat ne-am indepartat.O sa simt mereu ca o parte din ele e la mine...si o parte din mine la ele....pentru ca suntem si o sa fim mereu....spioanele.
Nu pot sa uit melodia de la Gossip Girl cand ma suna crizata mea sau salutul nostru total anormal si animal chiar.
Nu vreau sa crezi ca intentionat esti ultimul...dar crede-ma o sa imi fie dor sa manac viva la calorifer cu tine sau sa ma stramb in ore la tine.O sa iti fie greu sa uiti ca tu esti DEL...BABARDEL pentru ca nu o sa te las sa uiti.In final o sa fim mereu papadia comestibila si bomboana agricola.
Nu cred ca o sa pot sa uit vreodata cat de mult va iubesc pe toti .....asta a fost ora sentimentala ....sa nu va prind ca aduceti vorba vreodata de postarea asta...clar?;;) xoxo tina :X

Doamne cat de mult ma enerveaza controlul asta exagerat.Nu inteleg de ce parintii au impresia ca stiu mereu ce e mai bine pentru noi.Sa fim seriosi...e adevarat ca ne vor binele dar nu intotdeauna stiu ce e mai bine.Vremurile se schimba si ei ar trebui sa observe asta.Urasc persoanele care nu se acomodeaza cu "noul".,care nu sunt deschisi la schimbari si nu le recunosc.Sistemul se schimba mereu cu fiecare secunda care trece.
Eu una nu o sa pot in veci sa fac ceva obligata.Pentru ca daca il fac totusi fie din respect sau din oricare obligatie la care sunt supusa neconditionat,dispare placerea si atunci cand nu e placere nu sunt rezultate.Sau poate sunt rezultate dar nu cele dorite.
Prin urmare nu o sa fac nimic din ceea ce nu imi place.Inainte de a face orice o sa imi consult dorintele,parerile,convingerile si idealurile.
Asa am simtit nevoie sa spun asta cuiva....si avand in vedere ca nu e nimeni disponibil acum....ma folosesc de blogul meu.Oricum a devenit o parte indispensabila a existentei mele.Am pierdut atatea ore scriind aici incat mi-ar fi greu sa ma despart de el sau sa nu mai scriu.Deci se poate numi un "prieten" mai ciudat.
E oricum...m-am linistit si mi-am varsat furia de moment.Ce pot sa fac...seara plictisitoare si lenesa de duminica.Punct!

Titlul alb

........Nimic!Exact nimic...nu mai e nimic.Marul e acolo si arata mai bine ca nicidata.E pe masa...e acolo atat de aproape...dar pana la el trebuie sa ma ridic si trebuie sa il spal.M-am saturat sa spal mere...vreau unul curat si cel mai frumos.Ciudat este ca o sa ma gandesc mereu ca marul adevarat e acela pe care il spal eu si ma tenteaza sa ma intorc dupa el.Sa musc si sa vad ce se poate intampla...
Merele astea....:-<.......cred ca ma dau pe portocale....:-< O sa arunc marul si gata....Dar mereu o sa ma gandesc unde e si daca o sa apuce cineva sa il spele si sa se bucure de el....:((

Alta zi

Astazi am avut o zi neobisnuita.Nu a fost una ca oricare alta in care pierdeam timpul fara rost.Am incercat sa fac ceea ce imi place si ce uitasem de la o vreme.Am stat ore intregi si am citit o carte recomandata la cercul de literatura.La inceput am crezut ca tema nu o sa fie chiar una pe placul meu dar...surpriza....este destul de interesanta.E frumos sa ai timp sa faci ceea ce iti place.Am incarcat de pe internet cateva episoade noi din serialul meu preferat :x "Gossip girl".Si acum incep:urasc lumea care judeca fara sa stie despre ce e vorba sau care vede doar ce vrea din ceea ce celorlalti le place.Si nu vreau sa dau nume tot ce vreau sa spun este ca serialul pe langa faptul ca atrage multi tineri eu consider ca aduce in fata teme precum prietenia...dragostea..increderea in sine si multe lucruri pe care noi adolescentii trebuie sa le invatam.Eu una ma regasesc in el si de aceea il ador.Dupa cum se vede se poate combina literatura cu cinematografia :)
Alt lucru care ma deranjeaza sunt oamenii maturi.Nu neg am momente in care realizez ca m-am maturizat si mi-e dor sa mai fac lucruri copilaresti si de aceea nu ma opresc.Iubesc copilaria si nu o sa refuz sa fiu copil cand o sa am ocazia.Si cum ziceam urasc maturii care considera ca sunt mai buni si mai intaligenti doar pentru ca au cunoscut viata mai bine.Asta nu e motiv.Desigur nu o sa generalizez,cunosc oameni ajunsi la o varsta inaintate si pe care constat ca ii iubesc tot mai mult pe zi ce trece si de la care stiu ca mereu voi avea un sfat bun.
Urasc profesorii care pretind ca vor sa se apropie de elevi insa nu pierd ocazia de a ii umili insa pot sa spun ca sunt cativa profesori pentru care am un sentiment de afectiune si pe care stiu ca nu ii voi uita niciodata.Si ei sunt cei care isi iubesc meseria si arata doar din privire ca ne iubesc pe noi elevii si ne inteleg.Nu pierd ocazia de a se mandri cu noi si cu ceea ce reusesc sa ne invete.Pentru astfel de profesori nu pot decat sa am un mare respect si sa promit ca voi pastra nu in minte ci in suflet tot ce ma invata si sincer tot ce stiu de la ei am invatat din placerea de ai asculta.
Urasc prietenii falsi care incearca sa aduca ce s-a pierdut si ii iubesc pe cei care imi arata pe zi ce trece ca sunt tot mai aproape de mine.Se stiu cei care imi fac zilele mai dulci si alaturi de care as putea sa stau ore intregi cu o cafea in mana sau pe mess.Ii iubesc pentru ca mereu ma ridica atunci cand am nevoie si imi arata ca ma cunosc mai bine decat imi imaginam.Va iubesc si va promit ca niciodata nu voi inceta sa va numesc prieteni chiar daca anii or sa treaca.
Urasc oamenii falsi si ipocriti.Asta o sa o pun ultima nu pentru ca nu este importanta ci pentru ca am inceput sa realizez ca tot mai multe astfel de persoane apar in viata mea iar eu imi consumam inutil energia cu ele.Am renuntat.Nu mai acord importanta.Dupa cum am zis...poate se numeste maturizare poate se numeste nepasare dar stiu ca imi face bine.Nu mai pun suflet decat in ceea ce imi place iar pe ei ii urasc.Niciodata nu o sa pot sa arat ceva ce nu simt si sa aprob ceva care ma ingrozeste.Am avut parte de multe neplaceri cu astfel de persoane si tin sa le multumesc ca mi-au deschis ochii.Merit mai mult decat sa stau sa le aud vocea miorlaita si ganduri meschine sub un zambet dragut sau felicitari si apoi vorbe pe la spate.Am devenit imuna.
Sunt un om care iubeste si uraste anumite lucruri.Si lista nu o sa se termine aici...mai am multe de invatat...eu inca sper ca o sa reusesc sa dau delete la tot ce urasc pentru ca viata e prea frumoasa sa o pierd cu sentimente bizare precum ura.Inca sper....

Finalul...

A venit si momentul finalului.E necesar am multe de zis si putin timp.Asa era si Cora.Mai avea multe de facut insa nu mai avea timp.Murea pe zi ce trece insa nu spunea nimanui.Trecusera 20 de ani cu Wlad si inca nu simtea nimic.Avea totul si ii lipsea dragostea,cerea multe si oferea putin,era rea si bunatatea nu mai putea sa se lase asuprita de egoism si avaritie.Asa ca s-a decis.Urma sa moara fizic...procesul trebuia incheiat.Dar mai avea de terminat ce incepuse.Trebuia sa faca ce fac toti,sa se intoarca la origini.
Si-a luat caietul verde ascuns bine in cutia ei de bijuterii prinsa cu lacat la care nu avea acces nimeni,paltonul din cuier si a plecat grabita.In drumul ei a intrat in biroul lui Wlad.El era acolo ca de obicei langa semineu si studia o carte.S-a asezat langa el si l-a luat in brate pentru prima data mai calda si mai iubitoare ca niciodata,apoi s-a aplecat la urechea lui si i-a soptit:"Pe tine o sa te iubesc mereu!"El a ridicat privirea uimit iar privirile lor s-au intalnit.Ea avea lacrimi in ochi iar el bucurie.L-a sarutat apoi si i-a zis ca se va intoarce repede.
A plecat grabita la gara.A ajuns repede la ghiseu si a ramas cu privirea pierduta.
-Unde sa fie doamna?
-In trecut!
S-a trezit apoi si a zis destinatia.Intr-o ora a fost acolo.Orasul ei.A trecut pe langa banca unde statea ghemuita de frig si ploaie cand l-a intalnit pe Wlad.
A mers mai departe si a vazut casa unde locuia Chris.Erau toti in gradina.Era Chris cu sotia lui si cu fetita adorabila pe care o invata sa prinda porumbei.Ciudat dar a ras.Pentru cine a murit ea pe zi ce trece....a realizat...viata merge mai departe...nimeni nu merita mai mult decat propria persoana.Nimeni nu isi va face mai multe griji pentru tine si te va iubi mai mult decat tu insuti.A cazut o lacrima dar a sters-o usor si a plecat mai departe lasand in sfarsit in urma sa dragostea esuata.
A intrat pe straduta ei iubita mai emotionata ca niciodata.Tinea caietul verde strans in brate.
A desschis usa marcata "13" si cand a auzit scartaitul atat de drag s-a simtit acasa in sfarsit.
A mers repede si pierduta asa cum a mers prin vata si a ajuns in fata caminului.Era casa ei si nu plecase de acolo niciodata.S-a furisat cum facea in serile cand se intorcea de la intalnirea cu Chris.A ajuns in camera ei.Acolo s-a dus direct la patul ei si s-a intins amintindu-si tot ce facuse pana atunci cu viata ei.Cand a intors privirea a zarit acolo pe dulap: M&C
Atunci a zambit.Nimeni nu poate sa ii fure prietenia.Ea ramane in inima mereu asa cum raman literele unite pe vecie pe usa dulapului.S-a ridicat apoi brusc si a plecat spre "podul dragostei".
A urcat cateva trepte si a patrus in camera intunecata si totusi luminata de prezenta ei.Cate lucruri a trait acolo.Inainte de toate a aruncat o privire in jur si a simtit ca ala este universul ei.In sfarsit a ajuns unde trebuia...unde ii e locul.S-a asezat pe un scaun prafuit si a deschis caietul verde.A inceput sa scrie."Toata viata mea a fost un drum care nu se va termina decat atunci cand o sa decid eu.Eu sunt multumita.Am simtit iubirea mai vie ca niciodata,am iubit si stiu ca am fost iubita.Am simtit si singuratatea si am avut puterea sa trec peste.Am avut ocazia sa simt iubirea protectoare  a sotului meu si mi-am atins scopul de a avea tot ce imi doresc.Am avut o sora si o prietena pe care o sa o ador mereu.In final m-am intors de unde am plecat pentru ca am invatat ca viata trebuie traita din plin.Viata e un dar si cea mai mare binecuvantare.Multumesc tuturor celor care imi sunt alaturi si care au participat la piesa vietii mele.Va iubesc actorii mei dragi.Inchid ochii si ma gandesc la voi...o sa va vad si o sa va simt mereu."
Si-a scos bratara de la mana si a strans-o la piept lasand caietul sa cada si leganandu-se pe scaunul prafuit.A adormit.A adormit pentru totdeauna acolo in podul ei.Acolo o sa fie mereu Cora...acolo este viata ei si acolo o sa traiasca in veci.

Ochi de cristal...suflet de gheata!

Incerc sa imi amintesc cum era la inceput.Cum era ea la inceput.Blanda,sensibila...se pierde.Ce pacat ca se duce usor catre rautate un suflet bun.Dar asa se intampla mereu.Ea nu e vinovata.Ea e doar o victima.A incercat sa reuseasca intr-un mod cat mai normal si mai umil insa nu a reusit sa treaca de barierele meschinului si a sentimentului de ura.Se zice ca cel ce da ura,primeste tot ura.Aici e invers..cel ce primeste ura...va da ura.Asa si eroina mea.A fost alungata,umilita.A crezut in vorbe dulci si a avut incredere in oameni.Dar mai ales in el,de la el se astepta la protectie,la priviri blande si a fost lasata balta cand nu era cazul.Nu o sa insist pe imaginea dramatica.Am reprezentat-o destul de bine mai jos.Acum in ea nu mai e nimic dramatic.Poate doar ca sufletul e facut scrum,ca ploapele nu se deschid zambind ci se deschid usor,incet,lenes si atat de seducator,poate chiar vulgar.

Toti o priveau pe Cora ca pe o zeitate.E de inteles,e mult prea frumoasa.Saracul Wlad.A ajutat la zidirea unei egoiste.Cora nu ii acorda atentie lui Wlad dar nici nu il ura.Stia ca el o iubeste si stia ca poate sa profite.

Imi e mie greu sa cred ca  o persoana se poate schimba asa de mult.Dar asa e realitatea.Azi inocenta maine frivola si neiertatoare.Cora stia ca nu o sa ramana mult langa Wlad si asta o bucura.Ii placea sa vada ca cineva e dependent de ea,de frumusetea ei.

Wlad...el banuia insa se temea de momentul asta.Dar...de ce te temi nu scapi....

Vanzare-cumparare

Paris,Venetia,Roma,Viena,Madrid...si iar acasa.Luna de miere.Cine a plecat si cine a venit?A plecat tanara plina de vise si s-a intors o femeie ambitioasa,hotarata,dura si insensibila.Sa fie tot ea?A vandut tot...sperante,rasul,bucuria de a trai si iubirea inocenta din privire.Acum cumpara tot.Cum a fost cumparata la randul ei cumpara.

Ce e iubirea intr-un final?Doua vorbe spuse sub apus?O scrisoare scrisa intre lacrimi?Eroina crede ca iubirea este procesul prin care se depun intr-un cont sume generoase pentru haine,parfumuri,bijuterii,plimbari si iesiri in societate.Probabil ca am uitat sa mentionez ca acum era una din principalele personaje ale lumii mondene a capitalei.Toate tinerele visau sa aiba eleganta si finetea ei.Fetele incercau mereu sa ii imite machiajul,mersul,rasul feminin si arogant pana si felul in care punea intr-o miscare lenta,picior peste picior.

Buzele ei rosii aveau darul de a seduce toti barbatii insa ea nu acorda atentie nimanui nici macar lui Wlad.In schimb ochii ei negri scipeau ori de cate ori vedea un inel cu diamant ori piatra pretioasa.Iubea banii,iubea banii si mai ales...banii ei nu iubeau iubirea.

Printesa familiei

Toata lumea era bucuroasa de intrarea Corei in familie.Pana si Dora o iubea acum pe Cora in felul ei mai rece.Fata reusise sa patrunda in lumea lor si sa ii faca pe toti sa o placa.Simtea ca era in varful lumii.Poate ca asa si era.Wlad o iubea mai mult ca pe propria viata si o alinta mereu cu cadouri scumpe.Asta ii placea Corei.Nunta era stabilita deja si invitatiile erau trimise.Rochia era comandata la Paris iar bijuteriile erau dintre cele mai scumpe.Nu visa sarmana orfana niciodata la o asemenea nunta.Parca si pasarelele fusesera platite sa  ciripeasca la nunta ei.Banii fac multe ....

Pantoful alb peste care se lasa plina de eleganta dantela rochiei,diadema stralucitoare prinsa in buclele mari si negre ale parului,colierul de diamante care se mula perfect pe pielea ei cafenie,buchetul de trandafiri albi prins cu o panglica roz....toate perfecte ca pentru o adevarata printesa.Toate?A da si sufletul....Sufletul si el pierdut printre diamante,perle si parfumul puternic.Poate ca asta e inceputul sfarsitului.