Era odata o prietenie stransa si frumoasa.Se iubeau si se respectau.Increderea era icoana lor si stiau ca nimic nu va putea sa distruga podul uneia catre cealalta.Timpul trece si uneori e rau...au inceput sa cada scandurile podului una cate una.Minciuna s-a strecurat intre ele si totul a ramas in urma.A plecat una cate una...nimic nu e intamplator.Se poate sa fie totul imaginar?Se poate sa te simti strain fata de cineva care ti-a fost alaturi mereu la propriu?Se poate sa te inseli si sa traiesti mereu cu o impresie gresita?Si a ramas fara ele...dar viata continua.Prieten e el care iti e alaturi si care te iubeste din priviri si din fapte nu din vorbe.]
Am inteles ca acolo unde cade o piatra asa e scris....am inteles ca acolo unde e suferinta o sa vina mai tarziu fericirea....am inteles ca nimic nu se intampla fara rost...am inteles ca iubirea si increderea se da in bucatele mici si treptat....am inteles ca viata nu e deloc grea atunci cand o vezi usoara....am inteles ca sa fiu eu nu e nimic din ce ar putea altii sa faca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu