Desfiintarea blogo-socio-sclavala

Ha....ti-am zis ca o sa fac asta.....si ghici dc?Pentru ca nu imi dai guma de copii(mi-ai dat doar 1 data si atunci jumate) pentru ca raspunzi urat cand ai zile proaste si apoi bati in retragere cu un zambet lama....pentru ca ne-ai jignit, pe mine si p pisi(se stie ea care) pentru ca nu mi-ai luat martisor pe motiv de zgarcenie.....pentru ca atunci cand "bati palma" u chiar o bati pana o omori.....pentru ca astazi mi-ai zis ce gandeai cand ai zis sa convertim blogul in bani....:D si deci...asa de final...pentru ca respiri :)))  hai ca te-am desfiintat maxim.

 

                                                                               XoXo Palamida comestibila

                                                  

Era odata...

Era odata o prietenie stransa si frumoasa.Se iubeau si se respectau.Increderea era icoana lor si stiau ca nimic nu va putea sa distruga podul uneia catre cealalta.Timpul trece si uneori e rau...au inceput sa cada scandurile podului una cate una.Minciuna s-a strecurat intre ele si totul a ramas in urma.A plecat una cate una...nimic nu e intamplator.Se poate sa fie totul imaginar?Se poate sa te simti strain fata de cineva care ti-a fost alaturi mereu la propriu?Se poate sa te inseli si sa traiesti mereu cu o impresie gresita?Si a ramas fara ele...dar viata continua.Prieten e el care iti e alaturi si care te iubeste din priviri si din fapte nu din vorbe.]

Am inteles ca acolo unde cade o piatra asa e scris....am inteles ca acolo unde e suferinta o sa vina mai tarziu fericirea....am inteles ca nimic nu se intampla fara rost...am inteles ca iubirea si increderea se da in bucatele mici si treptat....am inteles ca viata nu e deloc grea atunci cand o vezi usoara....am inteles ca sa fiu eu nu e nimic din ce ar putea altii sa faca.

Perfectiunea ce produce suferinta sau Doamna Plinadea

Vai cat de simplu e sa judecam fara sa analizam mai intai daca nu cumva suferim de aceeasi "boala".Cum sa intrebi ceva si apoi sa nu astepti sa ti se dea raspunsul pe motiv ca nu te mai intereseaza?Cum sa jignesti o persoana doar pentru ca are alte gusturi si pentru ca gandeste altfel?Pe ce motiv ai tu dreptul sa iti bati joc de cineva care dupa umila si neinteresanta ta parere valoreaza mai putin ca domnia ta?

Spui ca nu conteaza de religie nationalitate sau culoare, toti suntem egali dar e doar o impresie de incipit pentru ca in libertatea gandirii tale esti cea mai egoista si discriminatoare persoana.Dar cine sa te judece cand nimeni nu te ajunge?Si da eu am mancarimi pe piele cand te ascult sau te vad.Si da imi provoci sila cu falsitatea ta.Si da exista persoane mai bune ca tine.Si da....esti o suferinda a vietii.

Dar priveste partea buna a lucrurilor....ai avut onoarea sa te regasesti intre randurile blogului meu....dar ce crezi?Daca nimeni nu o sa imi citeasca postul este pentru ca nimeni nu te iubeste...pentru ca nu are de ce....Asta e....have a nice life....but you can't! big  kiss....you really need it!:*

Respectul

Mi-a atras atentia tema respectului din ziua de azi.Si nu ma refer doar la respectul gen "lasat femeie batrana sa se aseze pe scaun in autobuz" ci la respectul de zi cu zi,la respectul de sine,la respectul fata de viata.

Nu sunt o fiinta perfecta si nici nu cred ca exista asa ceva insa respectul nu este o calitate sau un defect este doar ceva vital.Multi gresesc considerand ca doar pentru ca au lasat o femeie in fata la coada din magazin sau pentru ca au dat 1 ban unui om sarac si-au facut datoria pentru restul lunii.Nu e chiar asa.

Am vazut astazi un film...ce e drept insipirat din fapte reale...ce se intampla in ziua de azi din ce in ce mai des.Este vorba despre o fata de 16 ani care ramane insarcinata si decide sa dea copilul unei familii care ii va putea da ceea ce ea nu poate.Mi se pare atat de ciudat sa dai o viata...un copil ca si cum destinul lui iti apartine.Doar pentru ca nu poate sa raspunda pentru el i se iau toate drepturile.Inainte de asta se considera obtiunea avortului sau mai bine zic "crima cu premeditare".Unde mai e respectul fata de viata?Cine poate sa decida cand sa moara o fiinta?

Din ce in ce mai multi tineri care se drogheaza sau care consuma alcool pana la epuizare.Sa te bucuri de viata nu inseamna sa faci tot ceea ce e gresit pentru ca apoi sa iti para rau.Sa ai respect fata de tine este sa stii cand sa spui nu fara sa iti pese de grup,de parerea altora.Sa ai respect fata de tine implica sa ramai singur in lumina cu propriile principii si valori chiar daca pare tentanta partea plina de intuneric unde nu te regasesti.

Sa ai respect fata de tine este sa nu iti fie niciodata rusine de ceea ce ai facut candva,sa poti sa iti recunosti o vina si sa iti iei niste aplauze tot cu fruntea sus,sa poti sa o iei de la capat chiar daca totul pare pierdut si sa reusesti.

Nu sunt multe de facut...dar uneori pare atat de greu incat unii se lasa invinsi de nesimtire.

People change...

Asta e fraza zilei...a devenit un motto pentru mine in ultima perioada.Observ cu tristete ca toti se schimba si nimic nu e la fel.Sincer ma asteptam ca frunzele sa fie verzi si apoi galbene....cameleonul sa aiba mai multe culori ....insa nu credeam ca oamnii se pot schimba atat de mult.Si ce e dezamagitor este ca nu se mai stinge procesul de schimbare si ca nu reusesc sa mai recunosc inceputul in niciuna dintre etape.Ma simt de parca nu mai cunosc persoanele acestea cameleonice.Sa cresti o viata langa asemenea oamenii si sa realizezi ca in esenta nu ii mai cunosti.Ce poate sa schimbe un om atata de mult?Macar o urma de calitate sau defect dinainte trebuie sa rescunoti...dar asa sa devina o enigma ptr tine o persoana apropiata ....sa se transforme din apropiat in individ....e cel putin dureros si crud pentru cei ce raman mereu la fel pe dinauntru.Poate sa te schimbe o situatie ...un necaz...o iubire...trecerea anilor...dar...niciodata nu se renunta la principii si valori.Poate eu sunt cea care traieste cu o impresie gresita.Poate ca si eu o sa ma schimb candva doar ca unii o fac mai devreme si altii mai tarziu.Dar uite ca am un defect nebun sa am incredere in oameni si cat timp o sa intalnesc persoane demne de admirat (si nu mi-e teama sa recunosc ca sunt cateva in viata mea care imi confera modelul de care am nevoie) o sa fiu aceeasi persoana...

Plictiseala

Ce pot sa zic...era si normal ca odata cu vacanta sa se simta ceva ciudat asa....pe langa libertate leneveala si pierdere de timp aiurea....ceva ca si o lipsa...lipsa de a face ceva pentru a trece timpul mai repede.Oricum ma bucura sa stiu ca vine Craciunul....este sarbatoarea mea preferata.Sa se adune toata familia sa radem sa glumim sa ii multumim lui Dumnezeu ca suntem toti acolo si suntem sanatori.Si revelionul...un nou an....evident ca toti asteapta cu nerabdare.Eu abia astept ziua de maine sa ies sa ma joc cu zapada.Da...ca un copil mic...ce conteaza...bucuriile mari se nasc din lucruri mici.Asa si eu vreau sa ma bucur de zapada ...de un film bun de iarna,de o cana de ciocolata calda in compania celor mai buni prieteni.Suna asa de frumos...numai ca acum stau si ma plictisesc.Film am vazut si nu a fost asa de bun....ma gandesc mai tarziu sa ma apuc sa citesc o carte...dar nu stiu tot simt ca lipseste ceva...si poate ca si stiu ce lipseste dar inca nu vreau sa recunosc sau nu mai vreau sa recunosc....ce conteaza....parca m-am obisnuit cu starea asta...grav e ca vreau sa ies din ea si nu mai pot.Poate maine....

Miercuri...

Zi de miercuri....de dimineata de cand a sunat ceasul si am vazut ca incep sa se strecoare raze slabe de lumina prin camera si mi-am dat seama ca trebuie sa ma ridic si sa ma pregatesc sa plec...m-a cuprins o oboseala de parca nu dormisem atatea ore ci alergasem pana la Bucuresti si inapoi.Totusi unde e constiinta e si putere si m-am ridicat repede inainte sa adorm fara sa imi dau seama.In 5 minunte am fost gata si cand m-am trezit bine eram in taxi mergeam spre scoala.Ce ma trezise era frigul.Se vede ca a venit iarna.Pielea inteapa la fiecare adiere de vant.
A fost o zi buna dar si rea.Am dat si teza la romana.M-am bucurat ca am stiut ce sa scriu.Ai asa o satisfactie cand vezi ca macar in atata ghinion ai putin noroc sa iti pice romantismul.Ciudata zi...am ramas apoi la cercul de literatura unde am discutat despre "Procesul" de Franz Kafka.Mie mi-a placut cartea si am reusit sa o citesc si sa imi starneasca putin cate putin curiozitatea.Am stat si am ascultat si parerile altora.Eu una eram de partea celor ce il considerau liber de orice cupla.Mi se pare ca si el a avut asa de mult ghinion de care nu era vinovat.Nu a spart nicio oglinda si nici nu a stat sub o scara dar destinul este destin si nimic nu poate sa te salveze de implinire.Sunt de acord ca el este doar o marioneta care are dezavantajul de a juca un joc prost si corup al caror reguli nu le cunoaste oricat s-ar strofoca.In final moare...caci asa ii este scris si mi se pare ca moare plin de demnitate cu ochii in sus caci acolo tintea si mereu avea sa fie mai sus de sistemul corupt si ametit.Desi asta intra in antiteza cu vorbele sale din final "Ca un caine" mie mi se pare ca e doar un element care propune la reflectie...la meditatie asupra vietii de care trebuie sa ne bucuram asa cum putem si sa nu lasam nimic sa ma umbreasca fericirea...sa luptam pana la capat sa nu ne lasam coplesiti de probleme si sa avem puterea sa nu fim caini injunghiati.
Am stat si am ascultat parerile altora.Toate mi s-au parut demne de admirat pentru simplul fapt ca erau sustinute cu argumente si ca plecau de la niste persoane care se vedea ca au inteles mesajul cartii.Un singur aspect m-a deranjat si mi s-a parut un factor de stres.Un baiat pe care nu il cunosc ce se afla in spate...a decis sa se faca si el cumva auzit si bagat in seama...cu o parere absolut "originala" (credea el) si anume ca aceasta carte este o prostie sau o idiotenie nu mai stiu exact ce a folosit sau daca nu cumva le-a folosit pe amandoua.Deci oare cum isi permite un personaj ce inca nu a trecut de gardurile liceului sa critice o opera pe care nu reuseste sa o inteleaga?Sa fie autorul de vina pentru carentele lui?Poate ca aceasta nu era pe placul lui sau nu a inteles-o asta insa nu inseamna ca este o idiotenie.Consider ca orice creatie este ceva ce merita admiratie pentru efort chiar daca nu ne place sau nu o intelegem.Deci asta a fost un factor de stres si am vrut sa ripostez dar m-am moderat...ce sens avea sa ma lupt cu parerea unui individ care vorbea tare si prost?Clar nu eram pe aceeasi unda caci pe mine ma durea in gat,nu puteam sa vb ca el.In sfarsit fiecare cu parerea lui dar nu mi se pare normal sa te trezesti in mijlocul (La figurat...ca la propriu era in spate am mentionat) unui grup de oameni ce se strofoaca acolo sa isi exprime ideile cat mai frumos si mai plastic si sa strigi in gura mare"Oamenilor ce cautati voi aici...ce studiati voi e o idiotenie cea mai proasta carte." Ce ziceti de asta?Nu merita el sa i se lipeasa aceasta carte de mana ca sa invete poate asa sa respecte si pe cei din jur si parerile lor dar si autorul care saracul de el poate a pierdut nopti zile luni...ore de concentrare ca sa faca si el acolo o idiotenie de carte pe cate ajunge omul de liceu si o critica asa cum vrea.
Si asta mi-a servit drept tema de gandire in drum spre casa.Evident ma duceam singura de la un capat in celalalt capat al orasului si aveam nevoie de ceva la care sa meditez.Si m-am gandit la asta...la respectul pe care il afisam in public pentru ceilalti si pentru eforturile lor.Am stat si m-am gandit daca si eu am actionat asa cum a facut el...nu mi-am adus aminte sau imi era rusine sa recunosc ca poate si eu am fost factor de stres pentru altii.Doamne cat de penibil ....sper sa fie adevarat ca nu imi mai amintesc si nu ca in realitate creierul meu nu vrea sa recunoasca.Doamne fereste!Macar baiatul asta m-a invatat ceva...sa respect mereu ceea ce reprezinta ceva pentru altii si ceea ce iubesc ei sau compun.Si sa respect si parerea lor si nu in ultimul rand sa ma respect pe mine ca parte din societate.Mdah...deci azi am meditat....Si a fost si ziua mamei mele...mamis...;;) mamix...trece timpul...deci am si petrecut...ce pot sa zic...inca nu s-a incheiat ziua cine stie ce mai visez sau ce ma mai apuc sa contemplez asta seara...e bine ca nu vad luna din pat insa am luna pe pereti si stelute pe tavan....:) d'aia sunt eu asa de visatoare...dorm mereu printre stele...ahhh...ce metafora...:X Hai ca a fost bine si azi....sa vad partea plina a paharului care e gol ....macar nu am start nicio oglinda...am vazut o pisica neagra dar e Leana care sta mereu pe la bloc si o ignor,o scara nu am mai vazut de mult...si umbrela in casa nu am mai deschis-o de ceva vreme....de la ultima ploaie....stau bine mah! =))