Dragoste pe bani

Cora era acum in sanul unei familii.Ce am uitat sa mentionez pana acum si este destul de important in desfasurarea actiunii este ca in aceasta sarmana fata este ascunsa o parte egoista si avara.Posibil sa fie trasaturi de familie...nimeni niciodata nu stie.Ca sa evitam explicatii inutile o sa trec mai departe.Cum ziceam acest egoism se marea pe zi ce trecea si mai ales cum sa reziste o fata care nu a avut niciodata nimic in fata unei propuneri de a avea totul...in schimbul...dragostei doar.
Wlad i-a propus Corei sa se casatoreasca si sa aiba impreuna totul...bani...o familie fericita...cina de Duminica ...plecarile in strainatate....parfumuri din Paris...haine din Roma...si incercarea de iubire.
Cand a primit propunerea Cora era in gradina si admira niste trandafiri plantati chiar de ea.A stat cu spatele la Wlad care tremura de nerabdare sa afle raspunsul ei  cateva secunde timp in care se juca inocent cu un trandafir alb.Poate ca era cel mai frumos trandafir dar era plin de spini.Pana sa il culegi te raneai atat de mult ca iti pierea cheful sa il mai admiri si usor isi pierdea frumusetea.La asta se gandea si copila.La viata frumoasa la care o invita Wlad dar la drumul dureros care o astepta si se intreba daca o sa ajunga sa se mai bucure de ce va avea.
Decizia era grea dar miza era mare.Asa putea sa ajunga acolo sus,doar asta isi dorea nu?Raspunsul...?Era da si poate ca si nu.

Noua casa.

Cora era acum ajutorul doamnei Greta.O ajuta sa pregateasca micul dejun,pranzul si cina ,o ajuta la treburile casei si avea o camera a ei.

Domnul Walter o indragea asa de mult pe Cora.Ii placea inocenta ei,energia si puterea de a trece peste comentariile rautacioase ale doamnei Walter si peste cuvintele grele.Tot el ii aratase intreaga casa,curtea,gospodaria,a invatat-o sa calareasca si i-a aratat colectia sa de arme promitandu-i ca o va lua candva la vanatoare.Cora adusese veselia in casa.Toti o iubeau si o apreciau pentru harnicia ei si veselia pe care le-o insufla toturor.

Wlad era pe zi ce trecea mai indragostit de Cora.Fata stia de mult insa se prefacea ca nu si-a dat seama de nimic.Uneori se gandea ca Wlad putea sa fie solutia sa ajunga acolo unde si-a propus de mica si anume in lumea buna a orasului,o femeie puternica,plina de bani insa nu il iubea asa cum el merita.Toata ziua Wlad o cauta,ii aducea flori,o invita la plimbare si ii aducea bomboane de ciocolata.

Lady,asa cum ii zicea Cora doamnei Walter,spre amuzamentul tuturor,era singura care nu o privea cu ochi buni.De cand venise casa ei rasuna de cantece fericite iar Wlad era mai schimbat ca niciodata.Din tanarul inchis in el,posomarat ajunsese voios,mereu cu zambetul pe buze.Pana si ea simtea uneori ca prinde alt contur.Uneori servitorii o surprindeau ca zambea la boacanele Corei.Zambetul era ceva rar la Lady Dora.

Se pare ca in sfarsit Cora gasise o casa,o familie mare unde se simtea iubita si respectata.

Mosia

Masina mergea cu viteza iar sufletul ei statea in loc.El nu plecase din oras chiar daca erau pe drum de 3 ore.Nu simtea frica de nou.Ii era scarba de trecut.Ii era rusine fata de ea.Pentru ca si-a promis ca atunci cand o sa plece o sa fie alta.O sa aiba o viata fercita si o sa ii ajute pe toti ca ea...orfani.Si-a promis ca o sa aiba bani...multi banii ...asa multi cati avea Wlad.

Mosia era mare si frumoasa.Flori de toate culorile si mult lux.O femeie simpla si cu o expresie primitoare i-a intimpinat cu bucurie.Era doamna Greta,femeia ce avea grija de casa.

Cora dorea sa o vada pe mama lu Wlad asa ca acesta a condus-o in biblioteca.Cum a deschis usa si a intrat Cora a simtit ca o cuprinde un fior de teama.Pentru prima data simtea frica de ce se va intampla.Scaunul de piele mare s-a intors si o femeie frumoasa,exagerat de frumoasa a ridicat privirea catre ei.Palaria rosie se alpeca usor catre ochiii ei frumos conturati cu tus negru.Cand s-a ridicat printr-o miscare asa de eleganta incat Cora nu mai vazuse niciodata,rochia de matase a  alunecat usor pana in pamant.Doamna a intins mana prinsa intr-o manusa de catifea rosie catre Cora si i-a zis:"Eu sunt Doamna Walter.Dar prietenii fiului meu imi pot spune Dora."

Cora de pierduse cu totul.Asa de mult o admira.Era atat de placuta si totusi atata de rece in miscari si in vorbe.Parea de gheata si totusi ceva ii arata bunatatea.

"Eu ma numesc Cora.Sunt foarte incantata sa va cunosc."

Femeia a zambit ironic si a plecat dupa ce si-a imbratisat fiul si i-a urat bun venit acasa.

Si in gandul meu....si in gandul ei...ruleaza aceeasi intrebare:O sa gaseasca ea aici fercirea?

Revenire

Gata cu dramatismul....gata cu lacrimile si cu strigatele de ajutor.S-a terminat toata bunatatea,a fost incet, incet omorata.Ce sa mai iubeasca Cora?Tradarea?Umilinta?Singuratatea?De ce sa mai iubeasca ceea ce o face sa sufere?Avea doar nevoie de ajutor.Si norocul exista el sau nu a fost invocat si iata ca s-a aratat.Saraca,singura,parasita,trista...insa frumoasa....foarte frumoasa.Asa era Cora si niciun barbat ce trecea pe langa ea nu putea sa nu observe asta.Asa s-a intamplat si cu Wlad un tanar de 20 de ani ce se afla la studii in acel oras.

Poate sa para o intamplare de basm,dar cui ii pasa?El a vazut-o pe o banca,uda,tremurand si plangand si nu a putut sa nu o ajute.Ceea ce avea din plin Wlad era bunatate.Dupa ce au vorbit si Cora si-a deschis sufletul in fata lui aceasta a promis sa o ajute.A luat-o cu el in apartamentul in care locuia si s-a asigurat ca este in siguranta.I-a cumparat haine curate si i-a pus la dispozitie tot ce avea.Cora se simtea in siguranta insa tot singura.Depindea de un strain.

Senimente de tinere fete.Mandrie,orgoliu,refuzul de a accepta ceva de la el fara nimic in schimb.Atunci Wlad a gasit solutia pentru ca si ea sa se simta folositoare dar sa ii si accepte ajutorul.

El i-a propus sa o duca la mosia parintilor lui cu care se va intelege de minune si acolo sa  ii ajute cu ce va dori.Cora a fost tare bucuroasa.Asta era tot ce isi dorea.Sa plece din orasul blestemat in care a suferit atat de mult.Sa fie Wlad noul inger?

Desen interior

Si ce conteaza ce e in exterior atata timp cat interiorul te tradeaza la fiecare miscare.Sa fie Cora singurul caz?Inclin spre talerul negatiei.M-am gandit ca se merita sa descriu putin ce deseneaza inima ei.Ce poate sa simta un suflet parasit si nu doar o data?Probabil trebuia sa fie obisnuita,nu?Ei bine nu!Poti sa treci de 1000 de ori prin aceeasi situatie si de fiecare data o sa suferi la fel sau chiar mai mult.E ca si cum stii de la inceput ca o sa faci o greseala si nu te poti abtine.E ca si cum ai acel deja-vu si vrei sa te impotrivesti sa mai traiesti asta din nou dar nu poti.Cine poate sa judece increderea in iubire?Toti ne asezam temelia pe dragoste,toti speram la fericire indiferent daca asta inseamna un joc nou,o pereche de pantofi sau chiar persoana  care sa ne faca sa radem mai natural ca niciodata.Cum sa te impotrivesti cand stii cand gresesti si nu poti fizic sa te opresti?Cum sa te opui cand nici macar tu nu vrei sa renunti.Cum sa alungi ceea ce iti doresti din tot sufletul?

Ei bine asa simtea si ea...s-ar intoarce din drum sa lupe...sa il caute sa se incapataneze sa creada ca totul e o minciuna,ca el e cel pe care ea si l-a imaginat.E asa de urat cand iti construiesti propriul tau univers si adevar si deodata se duce tot.Si totul in jurul unei persoane.

Prima iubire...prima dezamagire.Si totusi vrei sa scapi,sa treci peste.Viata merge inainte...dar cu cine alaturi?Si oare merita viata sa o continui cand ea nu iti ofera toate conditiile?

Si uite asa multe pete negre peste care sunt aruncate culori vii si plina de farmec.Si parca iar se intuneca cu gri,negru!Sa fie un desen ratacit?Sa arate asa dragostea?Sa fie dragoste?

Nici ea nu avea curajul sa rosteasca.Nici sufletul ei nu stia ce deseneaza.

Sa fie oare vremea sa renunti la tot?Sa pui piciorul in prag si sa refuzi si mai asisti la frumosa ta poveste de iubire?Sa stai si sa joci un rol scund sau sa iti faci curaj sa participi la castingul pentru protagonista?Dar oare sa merite el sa fie protagonistul tau?

Si pana cand sa dureze totul?Toate au un final...si vine mai devreme sau mai tarziu...Dar de ce sa vina cand tot ce vrei e un happy end cu el...

Si ce e cel mai ciudat e ca nimeni nu o sa poata vreodata sa raspunda la intrebarile astea pentru ca ele nu au raspuns.

Curaj?Cand sa il ai?Cand trebuie sa te retragi pentru ca simti ca s-a ajuns prea departe.Cand iti vine sa plangi gandindu-te ca te-ai implicat prea mult?

Ambitie sa treci peste?Cand?Cand inima te roaga sa ramai si ratiunea te da afara?Cand il refuzi si tot ce vrei e sa strigi "DA"?

Toate sunt clipe frumoase cand e el acolo.Si totusi el strica tot desenul uneori...De cate ori sa schimbi foaia si sa o faci alba iar?Si totusi e asa frumos rozul peste negru.

Si totusi poate ca este o dscriere confuza si aparent fara legatura....dar....ce?dragostea e altfel?

Ca la inceput!

Cora a plecat suparata ...dar se simtea atat de ciudat.Pana acum aceea fusese casa ei de atatia ani,acolo a copilarit ...acolo a plans...acolo a ras.E adevarat ca in fiecare zi spera sa plece de acolo,sa uite trecutul asta dureros,dar nu se gandea ca despartirea asta o sa fie asa de dureroasa.
Nu mai conta acum nimic pentru ca oricum era singura cu o geanta in mana si fara idee spre ce loc se indreapta.S-a dus intr-un parc.Era inca lumina,dar pentru cat timp?Urma sa se faca noapte si ea unde o sa doarma?Ce urat sentiment ....singura pe lume doar cu vise si dorinte pe care nu era sigura ca o sa le indeplineasca vreodata.A simtit deodata ca o uda ceva pe mana.Incepuse ploaia.Trist ghinion!Ea statea cu privirea pierduta si cu geanta in brate.Era ca un pui ce s-a pierdut de cosca si sta acum sa il ude ploaie ..singur...trist...!Deja hainele ii erau ude pana la piele,parul i se lipise de fata si ii era din ce in ce mai frig.
S-a ridicat deodata hotarata fara sa clipeasca insa.Si-a luat geanta si a plecat in graba.Se indrepta catre casa lui Chris.A stat cateva minute in fata usii reflectand:"El sigur o sa ma ajute...o sa gaseasca el o solutie!"
Si-a facut curaj si a apasat pe sonerie.A raspuns mama sa.Cora se astepta ca aceasta sa se enerveze si sa fie oarecum mirata,insa nici gand de asa ceva.Femeia a raspuns mai calma ca niciodata,a intrebat-o cine este si pe cine cauta,prefacanu-se ca nu o cunoaste.
Cora se simtea mai ciudat ca niciodata.A raspuns insa ca vrea sa vorbeasca cu Chris si a inceput sa vorbeasca fara rasuflare.I-a spus femeii ca a fost data afara si ca nu are unde sa se duca.Aceasta nu parea deloc patrunsa de situatie.S-a uitat deodata la ea din cap pana in picioare si i-a raspuns cat a putut de rece:"Chris nu este.A plecat astazi de dimineata in strainatate la studii."
Cora nu a putut sa reactioneze pe moment.Se uita la femeia ce stea in usa asteptand sa plece si nu stia ce sa zica.Cum de a plecat Chris?Cum de parasit-o exact acum.El nu ar face asta.
Trist dar adevarat Cora!Asa sunt baietii.Pleaca exact atunci cand simti cel mai mult nevoia sa iti fie aproape,exact atunci cand esti sigura ca sunt cei mai sinceri...atunci mint cel mai bine si atunci cand crezi ca ai gasit printul fermacat este doar o simpla broasca raioasa.Nimic special.
Desigur ea nu avea acum timp sa se gandeasca la asta.El era ultima ei speranta.Era singurul de care se agata atunci cand credea ca viata are ceva bun si pentru ea.Acum avea ea nevoie de el,iar el nu era.
Femeia statea in usa si se uita la Cora care a cazut in genunchi cu mana la ochii si a bufnit in plans.Femeia a scos niste bani si i-a intins indiferenta catre fata.
Cora si-a ridicat privirea plina de ura,asa de multa ura incat nu stransese niciodata in suflet.S-a ridicat si a vrut sa plece.Femeia i-a zis:"Nu te prosti!Ce crezi ca o sa faci noaptea singura fara bani.I-ai si pleaca."
Cora s-a intors din drum si i-a luat.Oricat de mult o ura femeia avea dreptate.Inainte sa plece insa a aruncat o ultima privire casei si balconului unde statea ea cu Chris si priveau stelele.Parca ii si vedea umbra la geam.Oare sa fie el?S-a apropiat.Nu,nu era el!El o parasise,el era departe,el era doar un mincinos.
A plecat din nou singura ca la inceput.Avea inima plina de iubire si de ura in acelasi timp.Oare care sa domine?

18...pedeapsa?

Zilele treceau..era si normal,viata e prea importanta ca se stea in loc pentru doi copii la inceput de drum.Si cum ziceam asa au trecut zilele,lunile... Era deja 28 iulie.Vara,cald...foarte cald,ploaie rara si multa lume in vacanta.Cora era suparata si singura iar.Lucrurile nu mai mergeau asa de bine cu Chris.Totul incepuse in urma cu 2 saptamani la el acasa atunci cand mama sa i-a surprins pe balcon seara uitandu-se la stele amintindu-si de noaptea de la mare.Ea a vrut sa se prezinte cu ideea de a face primul pas si eu el totodata o buna impresie.Dar totul a iesit pe dos.Chris i-a facut semn sa taca iar ea a ramas cu ochii atintiti in podea la pantofii femeii.A urmat scuza salvatoare si umilinta Corei.Se presupune ca ea era o colega de clasa cu care venise sa fac un proiect la geografie si care tocmai pleca.Deloc placut pentru Cora.Stia ca parintii lui nu sunt de acord dar spera ca macar el,Chris,sa aiba curajul sa o apere,a lupte pentru ea.Dar...

Acum nu mai era asa de sigura.El o tot evita si nu mai arata asa de mult ca o iubeste.Totul atarna asa in aer de un fir de ata care statea sa se rupa.Si a venit si foarfeca!

Si cum ziceam la inceput ...urma sa vina ultima lovitura.Sau?Poate nu!Oricum...28 iulie...ziua Corei.Si nu orice zi, majoratul.Ziua in care se zice ca ai trecut perioada cand erai un adolescentfara giji,la maturitate,responsabilitate.Greu de crezut ca o zi poate sa schimbe o fire.Dar ar fi fost bine sa fie numai o problema de conceptii.Acum era ceva mai grav.Legea spunea clar ca odata atinsa varsta de 18 ani (mai sus mentionat responsabilitate) tinerii mai nou deveniti adulti trebuiau sa paraseasca "minunatul" camin pentru a porni singuri in fabuloasa aventura a vietii.Evident ca era spus ironic.Cum ar putea sa fe Cora pregatita sa plece?Unde sa se duca?Dar pe cine sa intereseze?

Asta se intreba si ea,pe cine sa anunte,cui sa ceara ajutorul,si cine sa o asculte?Ea nu are pe nimeni.Are doar un caiet  verde,o bratara si o poza cu ceva ce candva o facea fercita.

Sa revenim putin la detaliile cadrului principal.Era ea,jos pe scari in brate cu caietul,in stangaavea o valiza,nici prea mare ,nici prea mica unde era toata viata ei de pana atunci.Toti treceau pe langa ea,parca nu o vedeau.A venit si doamna Sava intr-un final cu o foaie cu mult scris.Aia era un fel de bilet de plecare.I-a oferit zambind pentru prima data foaia si i-a zis"Mult Noroc!"Ce era ciudat,Cora nu varsase o lacrima.De aceea a fost capabila sa ii ofere un raspuns plin de ironie:"Ca asta de pana acum nu?"Cata dreptate avea.Care noroc?Unde?Ce viata se cladeste pe noroc?Dar sa nu ma grabesc...poate mai tarziu protagonista poate chiar o sa aiba...nimic nu e imposibil nu?Dar revenind la scena dramatica ...nu mai ramane decat finalul dureros.Cora a tarat valiza pana la poarta.S-a uitat ptr ultima data inapoi plina de ura.In gandul ei rula un singur gand "Ce bine ca plec din Iadul asta!"

Ceea ce este important si special este lasat la urma este ca inainte de a pleca,cele 2 prietene au decis ca se vor intalni peste 2 luni cand Maya urma sa fie "alungata de bunavoie".Macar asta o alina...dar...se va intampla?Poate ca da...sau...nu stiu nici eu.