Vanzare-cumparare

Paris,Venetia,Roma,Viena,Madrid...si iar acasa.Luna de miere.Cine a plecat si cine a venit?A plecat tanara plina de vise si s-a intors o femeie ambitioasa,hotarata,dura si insensibila.Sa fie tot ea?A vandut tot...sperante,rasul,bucuria de a trai si iubirea inocenta din privire.Acum cumpara tot.Cum a fost cumparata la randul ei cumpara.

Ce e iubirea intr-un final?Doua vorbe spuse sub apus?O scrisoare scrisa intre lacrimi?Eroina crede ca iubirea este procesul prin care se depun intr-un cont sume generoase pentru haine,parfumuri,bijuterii,plimbari si iesiri in societate.Probabil ca am uitat sa mentionez ca acum era una din principalele personaje ale lumii mondene a capitalei.Toate tinerele visau sa aiba eleganta si finetea ei.Fetele incercau mereu sa ii imite machiajul,mersul,rasul feminin si arogant pana si felul in care punea intr-o miscare lenta,picior peste picior.

Buzele ei rosii aveau darul de a seduce toti barbatii insa ea nu acorda atentie nimanui nici macar lui Wlad.In schimb ochii ei negri scipeau ori de cate ori vedea un inel cu diamant ori piatra pretioasa.Iubea banii,iubea banii si mai ales...banii ei nu iubeau iubirea.

Printesa familiei

Toata lumea era bucuroasa de intrarea Corei in familie.Pana si Dora o iubea acum pe Cora in felul ei mai rece.Fata reusise sa patrunda in lumea lor si sa ii faca pe toti sa o placa.Simtea ca era in varful lumii.Poate ca asa si era.Wlad o iubea mai mult ca pe propria viata si o alinta mereu cu cadouri scumpe.Asta ii placea Corei.Nunta era stabilita deja si invitatiile erau trimise.Rochia era comandata la Paris iar bijuteriile erau dintre cele mai scumpe.Nu visa sarmana orfana niciodata la o asemenea nunta.Parca si pasarelele fusesera platite sa  ciripeasca la nunta ei.Banii fac multe ....

Pantoful alb peste care se lasa plina de eleganta dantela rochiei,diadema stralucitoare prinsa in buclele mari si negre ale parului,colierul de diamante care se mula perfect pe pielea ei cafenie,buchetul de trandafiri albi prins cu o panglica roz....toate perfecte ca pentru o adevarata printesa.Toate?A da si sufletul....Sufletul si el pierdut printre diamante,perle si parfumul puternic.Poate ca asta e inceputul sfarsitului.

Dragoste pe bani

Cora era acum in sanul unei familii.Ce am uitat sa mentionez pana acum si este destul de important in desfasurarea actiunii este ca in aceasta sarmana fata este ascunsa o parte egoista si avara.Posibil sa fie trasaturi de familie...nimeni niciodata nu stie.Ca sa evitam explicatii inutile o sa trec mai departe.Cum ziceam acest egoism se marea pe zi ce trecea si mai ales cum sa reziste o fata care nu a avut niciodata nimic in fata unei propuneri de a avea totul...in schimbul...dragostei doar.
Wlad i-a propus Corei sa se casatoreasca si sa aiba impreuna totul...bani...o familie fericita...cina de Duminica ...plecarile in strainatate....parfumuri din Paris...haine din Roma...si incercarea de iubire.
Cand a primit propunerea Cora era in gradina si admira niste trandafiri plantati chiar de ea.A stat cu spatele la Wlad care tremura de nerabdare sa afle raspunsul ei  cateva secunde timp in care se juca inocent cu un trandafir alb.Poate ca era cel mai frumos trandafir dar era plin de spini.Pana sa il culegi te raneai atat de mult ca iti pierea cheful sa il mai admiri si usor isi pierdea frumusetea.La asta se gandea si copila.La viata frumoasa la care o invita Wlad dar la drumul dureros care o astepta si se intreba daca o sa ajunga sa se mai bucure de ce va avea.
Decizia era grea dar miza era mare.Asa putea sa ajunga acolo sus,doar asta isi dorea nu?Raspunsul...?Era da si poate ca si nu.

Noua casa.

Cora era acum ajutorul doamnei Greta.O ajuta sa pregateasca micul dejun,pranzul si cina ,o ajuta la treburile casei si avea o camera a ei.

Domnul Walter o indragea asa de mult pe Cora.Ii placea inocenta ei,energia si puterea de a trece peste comentariile rautacioase ale doamnei Walter si peste cuvintele grele.Tot el ii aratase intreaga casa,curtea,gospodaria,a invatat-o sa calareasca si i-a aratat colectia sa de arme promitandu-i ca o va lua candva la vanatoare.Cora adusese veselia in casa.Toti o iubeau si o apreciau pentru harnicia ei si veselia pe care le-o insufla toturor.

Wlad era pe zi ce trecea mai indragostit de Cora.Fata stia de mult insa se prefacea ca nu si-a dat seama de nimic.Uneori se gandea ca Wlad putea sa fie solutia sa ajunga acolo unde si-a propus de mica si anume in lumea buna a orasului,o femeie puternica,plina de bani insa nu il iubea asa cum el merita.Toata ziua Wlad o cauta,ii aducea flori,o invita la plimbare si ii aducea bomboane de ciocolata.

Lady,asa cum ii zicea Cora doamnei Walter,spre amuzamentul tuturor,era singura care nu o privea cu ochi buni.De cand venise casa ei rasuna de cantece fericite iar Wlad era mai schimbat ca niciodata.Din tanarul inchis in el,posomarat ajunsese voios,mereu cu zambetul pe buze.Pana si ea simtea uneori ca prinde alt contur.Uneori servitorii o surprindeau ca zambea la boacanele Corei.Zambetul era ceva rar la Lady Dora.

Se pare ca in sfarsit Cora gasise o casa,o familie mare unde se simtea iubita si respectata.

Mosia

Masina mergea cu viteza iar sufletul ei statea in loc.El nu plecase din oras chiar daca erau pe drum de 3 ore.Nu simtea frica de nou.Ii era scarba de trecut.Ii era rusine fata de ea.Pentru ca si-a promis ca atunci cand o sa plece o sa fie alta.O sa aiba o viata fercita si o sa ii ajute pe toti ca ea...orfani.Si-a promis ca o sa aiba bani...multi banii ...asa multi cati avea Wlad.

Mosia era mare si frumoasa.Flori de toate culorile si mult lux.O femeie simpla si cu o expresie primitoare i-a intimpinat cu bucurie.Era doamna Greta,femeia ce avea grija de casa.

Cora dorea sa o vada pe mama lu Wlad asa ca acesta a condus-o in biblioteca.Cum a deschis usa si a intrat Cora a simtit ca o cuprinde un fior de teama.Pentru prima data simtea frica de ce se va intampla.Scaunul de piele mare s-a intors si o femeie frumoasa,exagerat de frumoasa a ridicat privirea catre ei.Palaria rosie se alpeca usor catre ochiii ei frumos conturati cu tus negru.Cand s-a ridicat printr-o miscare asa de eleganta incat Cora nu mai vazuse niciodata,rochia de matase a  alunecat usor pana in pamant.Doamna a intins mana prinsa intr-o manusa de catifea rosie catre Cora si i-a zis:"Eu sunt Doamna Walter.Dar prietenii fiului meu imi pot spune Dora."

Cora de pierduse cu totul.Asa de mult o admira.Era atat de placuta si totusi atata de rece in miscari si in vorbe.Parea de gheata si totusi ceva ii arata bunatatea.

"Eu ma numesc Cora.Sunt foarte incantata sa va cunosc."

Femeia a zambit ironic si a plecat dupa ce si-a imbratisat fiul si i-a urat bun venit acasa.

Si in gandul meu....si in gandul ei...ruleaza aceeasi intrebare:O sa gaseasca ea aici fercirea?

Revenire

Gata cu dramatismul....gata cu lacrimile si cu strigatele de ajutor.S-a terminat toata bunatatea,a fost incet, incet omorata.Ce sa mai iubeasca Cora?Tradarea?Umilinta?Singuratatea?De ce sa mai iubeasca ceea ce o face sa sufere?Avea doar nevoie de ajutor.Si norocul exista el sau nu a fost invocat si iata ca s-a aratat.Saraca,singura,parasita,trista...insa frumoasa....foarte frumoasa.Asa era Cora si niciun barbat ce trecea pe langa ea nu putea sa nu observe asta.Asa s-a intamplat si cu Wlad un tanar de 20 de ani ce se afla la studii in acel oras.

Poate sa para o intamplare de basm,dar cui ii pasa?El a vazut-o pe o banca,uda,tremurand si plangand si nu a putut sa nu o ajute.Ceea ce avea din plin Wlad era bunatate.Dupa ce au vorbit si Cora si-a deschis sufletul in fata lui aceasta a promis sa o ajute.A luat-o cu el in apartamentul in care locuia si s-a asigurat ca este in siguranta.I-a cumparat haine curate si i-a pus la dispozitie tot ce avea.Cora se simtea in siguranta insa tot singura.Depindea de un strain.

Senimente de tinere fete.Mandrie,orgoliu,refuzul de a accepta ceva de la el fara nimic in schimb.Atunci Wlad a gasit solutia pentru ca si ea sa se simta folositoare dar sa ii si accepte ajutorul.

El i-a propus sa o duca la mosia parintilor lui cu care se va intelege de minune si acolo sa  ii ajute cu ce va dori.Cora a fost tare bucuroasa.Asta era tot ce isi dorea.Sa plece din orasul blestemat in care a suferit atat de mult.Sa fie Wlad noul inger?

Desen interior

Si ce conteaza ce e in exterior atata timp cat interiorul te tradeaza la fiecare miscare.Sa fie Cora singurul caz?Inclin spre talerul negatiei.M-am gandit ca se merita sa descriu putin ce deseneaza inima ei.Ce poate sa simta un suflet parasit si nu doar o data?Probabil trebuia sa fie obisnuita,nu?Ei bine nu!Poti sa treci de 1000 de ori prin aceeasi situatie si de fiecare data o sa suferi la fel sau chiar mai mult.E ca si cum stii de la inceput ca o sa faci o greseala si nu te poti abtine.E ca si cum ai acel deja-vu si vrei sa te impotrivesti sa mai traiesti asta din nou dar nu poti.Cine poate sa judece increderea in iubire?Toti ne asezam temelia pe dragoste,toti speram la fericire indiferent daca asta inseamna un joc nou,o pereche de pantofi sau chiar persoana  care sa ne faca sa radem mai natural ca niciodata.Cum sa te impotrivesti cand stii cand gresesti si nu poti fizic sa te opresti?Cum sa te opui cand nici macar tu nu vrei sa renunti.Cum sa alungi ceea ce iti doresti din tot sufletul?

Ei bine asa simtea si ea...s-ar intoarce din drum sa lupe...sa il caute sa se incapataneze sa creada ca totul e o minciuna,ca el e cel pe care ea si l-a imaginat.E asa de urat cand iti construiesti propriul tau univers si adevar si deodata se duce tot.Si totul in jurul unei persoane.

Prima iubire...prima dezamagire.Si totusi vrei sa scapi,sa treci peste.Viata merge inainte...dar cu cine alaturi?Si oare merita viata sa o continui cand ea nu iti ofera toate conditiile?

Si uite asa multe pete negre peste care sunt aruncate culori vii si plina de farmec.Si parca iar se intuneca cu gri,negru!Sa fie un desen ratacit?Sa arate asa dragostea?Sa fie dragoste?

Nici ea nu avea curajul sa rosteasca.Nici sufletul ei nu stia ce deseneaza.

Sa fie oare vremea sa renunti la tot?Sa pui piciorul in prag si sa refuzi si mai asisti la frumosa ta poveste de iubire?Sa stai si sa joci un rol scund sau sa iti faci curaj sa participi la castingul pentru protagonista?Dar oare sa merite el sa fie protagonistul tau?

Si pana cand sa dureze totul?Toate au un final...si vine mai devreme sau mai tarziu...Dar de ce sa vina cand tot ce vrei e un happy end cu el...

Si ce e cel mai ciudat e ca nimeni nu o sa poata vreodata sa raspunda la intrebarile astea pentru ca ele nu au raspuns.

Curaj?Cand sa il ai?Cand trebuie sa te retragi pentru ca simti ca s-a ajuns prea departe.Cand iti vine sa plangi gandindu-te ca te-ai implicat prea mult?

Ambitie sa treci peste?Cand?Cand inima te roaga sa ramai si ratiunea te da afara?Cand il refuzi si tot ce vrei e sa strigi "DA"?

Toate sunt clipe frumoase cand e el acolo.Si totusi el strica tot desenul uneori...De cate ori sa schimbi foaia si sa o faci alba iar?Si totusi e asa frumos rozul peste negru.

Si totusi poate ca este o dscriere confuza si aparent fara legatura....dar....ce?dragostea e altfel?